De la „leisure class” cum spunea Thorstein Veblen. Mai precis, după comunism, ne-am ales cu o corcitură de porci neaveniţi, barbari, care nu au reuşit încă să înţeleagă gustul civilizaţiei. O vedem de fiecare dată la modul în care îşi expun ostentativ bunurile. Iar, culmea, de cele mai multe ori, sunt luate pe credit. Put restaurantele de indivizi care joacă la bluf, fără nici-o garanţie pecuniară. Asta înţelege românul prin gust şi stil, mai ales eleganţă. Mai precis, aici avem de a face cu butaforia şi mimarea avuţiei.
Mai sunt unii, care chiar au bani, dar nu au un cult al banului sănătos. Deşi au, sunt la fel de neciopliţi ca amicii de mai sus, actorii. Şi asta pentru că nu există o educaţie a banului, o direcţie corectă. Familiile lor, mai precis copilaşii, sunt „educaţi” în spiritul voinţei de dominare. Ei nu simt că trebuie să facă ceva pentru bani, ci că totul li se cuvine, pur şi simplu. De unde rezultă toate accidentele şi păţaniile de la ştiri.
Tocmai pentru că este sărăcie mare, mimarea este la ea acasă. Civilizatul autentic nu merge explicit cu maşina, nu-şi etalează nimic. Şi asta pentru că nu simte că are ceva de demonstrat. În fond, o maşină este un nimic pentru el. În schimb, pentru domnişoarele avide de reuşită, maşina, în România, devine simbolul avuţiei absolute.
Să nu uităm, totuşi, că mai există câţiva indivizi în România, puţini, care nu ţin deloc să iasă în evidenţă. Dacă te uiţi la ei… nu poţi să-ţi dai seama ce avuţie au, ori capital, ca să fim marxişti, cel puţin la nivel de abureală epistemică. Şi nu numai că nu ies, dar nu ţin să iasă în evidenţă. Şi nici nu ies, îi las pe amicii maimuţoi să facă chetă pentru o şampanie cu artificii în timp ce ei se plimbă cu avionul particular.