Există o specie aparte de tipe, destul de ,,interesante”, care încearcă așa să aibă un aer de superioritate virtuală. Pe lângă faptul că, pe Facebook, nu are sens să fii inteligent, pentru că nu are rost, ele amestecă, metafizic așa, erotismul cu citatele motivaționale și chiar filosofice. Acum, fiecare după cum poate. Mai un sân scos afară, poc un citat din Kant. Iar pe lângă toate astea, mai sunt cele care vor să pară mereu happy, au glumele mereu la ele, păcat că sunt furate, ori traduse din engleză. Ce dracu e aia autenticitate? Nici nu mai contează, atât cât curg like-urile, ca banii de Monopoly. Însă, dincolo de toate elementele de carnaval, există unul comun – seducția. Că fac glume, că dau sfaturi, că fac filosofie sau psihologie, toate vor să fie și perfecte în pat și bucătărese desăvârșite. Printre Kant, o glumiță, mai băgăm și o friptură, iar pe seară, de ce nu, un ciorap aruncat și un sutien pe jumătate rupt. Este practic, dacă vreți, manualul disperatelor care vor să se mărite. Nu mai știu, dar acum câțiva ani, chiar observam un fenomen, cum încep să pună mâna pe unul, cum încep să mai pună o haină peste ele. Iar ideea îmi venea evident de dinainte de Facebook, din Blogging, pentru că și acolo era nebunie totală, freudiană. Cert e că foarte multe mămici serioase de pe Facebook, acum câțiva ani erau goale, parcă scoase din filmele porno, gata să fie înhățate de lupi fioroși. Acum, dacă le vezi fericite cu soții pe Facebook, lângă copilași, ai impresia că vin de la Biserică, unde fac mătănii ca Simona Trașcă. Sau Sensual! Ideea e că nici nu-ți poți imagina câtă desfrânare exista înainte de ideea de cuplu minunat, fericit. Și nici nu ai cum, pentru că odată măritate, toate pozele, filmulețele, toate urmele au dispărut. Numai Columbo ar putea să dea de urmele de putoare și promiscuitate. Până atunci, avem rețete și copilași fericiți. Totuși, să nu uităm un lucru, tipele destrăbălate de astăzi vor fi mamele de mâine. Dar unele ,,filosofice”, pentru că Wikipedia este la îndemână și ține loc de toate bibliotecile din lume! Și totuși, ca să nu fiu rău, nu este vina lor, doar este piață liberă, nici ele nu mai știu ce să facă, cum să satisfacă masculii plini de pretenții. Însă, mă gândesc eu așa, oare cum ar fi dacă chiar nu le-ar păsa? Nu ar fi mai bine? Că rafturi vor exista oricând…