Sunt blogger de mulţi ani, aşa de mulţi încât nici nu mai contează, de pe vremea când făceam S.E.O şi nu ştiam cum se numeşte. Înainte să existe pr-iste şi copywriter în piaţa din România. Şi ştiu, pare că mă dau mare, nu e vorba de asta, e vorba că oamenii te judecă în viaţa reală în funcţie de ce scrii. Şi m-am săturat de invidiat asta mizerabilă, de parcă ar plăti ei facturi în locul meu sau ar trăi în pielea mea.
Am un prieten care de fiecare dată când citeşte ceva care nu-i convine, simte aşa să mă înţepe, chipurile nu-mi dau seama. În plus, mai sunt cei care „ştiu eu cu ce te ocupi”, ca şi cum ar fi ceva aşa abscons, mai sunt cei care cred că pot să scriu doar despre femei şi iubire, deşi nu se gândesc că sondez piaţa şi am de gând să scot o carte.
Cert e un lucru, atacăm omul, îl etichetăm, în scuipăm şi ştim totul despre el. Deşi, unul inteligent, dacă ar fi să fie unul măcar, şi-ar da seama că un scriitor nu se scrie niciodată pe el, mai ales un blogger cu experienţă care ştie un pic cum să manevreze discursul în spaţiul virtual.
Nu mă plâng, dar mi-aş dori să nu mai fiu judecat în funcţie de ce scriu, să fiu luat ca atare, ca orice om normal, fără invidie, mizerie şi poliţe plătite. Nu am nimic cu nimeni, iar ideile sunt făcute să zboare, atât cât sunt, nu să fie închise cu lacătul în goana unor himere.