„Esti o minunatie de suflet !!!Iti trimit lumina si te binecuvintez!!… pt.ca sunt preot al Lui Melchisedek !!!” – Aşa arată comentariul unui lup sentimental de tipul „spiritualist”. Acum, daca stau să mă gândesc, există două şcoli de gândire de agăţare, exact ca în filosofie, empiriştii şi sufletiştii. Ei, dacă la o extremă avem cocalari care cumpără femeile, la extrema cealaltă avem lupi spirituali care le vrăjesc cu fraze de genul: suntem întru-devenire, ne scufundăm în abis şi aşa mai departe. Mi se face greaţă.
Sigur că toţi blamăm cocalarul materialist, dar nici lupul spiritualist nu e mai breaz. În primul rând, cum o luminezi băh pe aia? Aşa stând unul lângă altul – platonician – nu cred! Nu e cu Kama Sutra şi tot tacâmul? Păi, se pare că spiritul coboară în „mundaneitate”, ca să folosim terminologia heideggeriană, şi, culmea, se pătează în spiritul îndeletnicirilor diavoleşti, nu? Altfel cum “dai” de lumină, dacă nu carnal?
Genul acesta de indivizi au poze cu îngeraşi pe Facebook şi floricele, un fel de eco magazin, dar cu intenţii mult mai pro-funde. Oricum, e interesant aici că actul coruperii e mereu în acord cu principiile fundamentale ale integrării în absolut. Acum înţelegem de ce Guru Bivolaru a avut succes, pentru că indivizii ăştia se contopeau în draci întru-absolut, dar erau şi îngeraşi totodată. Ce vrei mai mult de atât?
Acest articol a fost sponsorizat de Freud.