Ştiu că acum există nebunia asta a femeii independente care se duce în club, se face muci, iar pe urmă îl găseşte pe un maimuţoi şi-l foloseşte exact cum foloseşte un bărbat o femeie. Sună postmodern, nu? Şi totuşi, chiar dacă se întâmpla asta, nu se întâmplă. Ştiu, e o aporie interesantă. Dar uite de ce nu pot face femeile sex! În primul rând, pentru o femeie, actul în sine este un transfer de încredere. Şi punem problema hermeneutic, femeia se deschide, deci ea este cea care-l invită pe bărbat să o cuprindă, nu bărbatul. Filosofic vorbind, deschiderea este autenticitatea, iar aceasta nu poate să fie veritabilă dacă nu se desfăşoară în spaţiul încrederii, chiar şi instinctual. În schimb, bărbatul vine la poartă, el nu se deschide, ci închide androginul, îl corupe, deci practic pune capac şi pleacă. De aia, femeile nu vor putea niciodată să facă sex cu adevărat, ci numai dragoste, chiar şi atunci când fac sex! Ştiu, e amfibologic, dar logica este exclusă în această discuţie.
Să ne gândim. Pentru un bărbat este foarte uşor să vină, nu are nevoie să se deschidă, poate să mimeze foarte bine deschiderea, dar e vorba de o complinire dinspre deschiderea femeii, deci transferul de încredere nu vine niciodată dinspre bărbat cu adevărat, ci dinspre femeie. E ca şi cum te-ai duce la cineva acasă, acolo, cel care îşi asumă totul este gazda, nu invitatul. Ca gazdă a inimii tale, nu te joci cu tine, femeie fiind, chiar dacă te joci, chiar dacă îţi vinzi pastile, mereu o faci pe jumătate, niciodată până la capăt. În plus, bărbatul nu are nimic de pierdut, niciodată. El nu este în postura celui care îşi asumă actul, pentru că el poate să fie pur şi simplu un „invitat” care aşteaptă la o masă de oportunităţi. Ca un hoţ de case, de inimi, seducătorul nu are ca ţintă niciodată să-şi asume procesul, ci numai rezultatul, chiar dacă procesul, în acest caz fiind sexul, este cât se poate de interesant. Iar rezultatul? La bărbat? Să nu fie nici un rezultat. Şi asta pentru că bărbatul nu îşi asumă, deci nu are costuri, ci doar beneficii. În schimb, femeia – pentru că este în rolul celui care îşi asumă – o să simtă mereu că are ceva de pierdut, doar e deschidere, ea se deschide, nu actorul grăbit care bate la uşă.
De aia, dragii mei, femeile nu pot face sex, ci doar dragoste, pentru actul în sine înseamnă mult mai mult pentru ele, nu e doar pură descărcare, e asumare şi impact, e mai mult decât o aventură simplă, fără de tremur. Şi tot de aia, scenarii ca Sex and the Ciy sunt doar scenarii, femeile nu simt natural actul sexual când nu există un soi de încredere. În fond, e formă de donaţie, care vine pe filiera seducţiei, (seduco – a lua într-o parte, a atrage, duce departe, a duce pe o anumită direcţie. lat), adică femeia se dă, iar seducătorul o atrage, îi întinde un fel de capcană a desăvârşirii. Deci, cultural, dacă privim etimologic, lucrurile sunt destul de nuanţate. Nu ai ca femeie cum să priveşti altfel, e înscris în tabelul instinctelor. Aşa că, data viitoare când o să mai auziţi o femeie că ea vrea să facă doar sex, să vă gândiţi de două ori!