Nu sunt mulţi, sunt chiar puţini cei care nu cer ceva de la oameni. Trăim într-o lume a mijloacelor şi a scopurilor. Kant şi-a dat seama de acum multă vreme de pericolul acesta şi-a încercat să întemeieze o filosofie morală bazată pe raţiune. Ceea ce este un proiect utopic, având în vedere că trăim într-o lume barbară, dar este necesară. Altfel spus, dacă nu este existentă în planul factualului nu înseamnă că nu este necesară. În fond, deontologismul îşi găseşte obârşia în kantianism. Tot ce ţine de coduri de conduită – de acolo vine! Dar…noi, oamenii, nu ştim să apreciem nobleţea vieţii, ne dorim să corupem mereu, să folosim.
Când a fost ultima oară când nu ai cerut de la nimeni nimic? Toţi vor ceva de la tine, sub diverse cotloane, abureli, toţi vor ceva, nimeni nu te ia ca atare. Şi pentru că ei fac asta, au impresia că toţi o fac. Nici nu îşi închipuie că poţi să faci un lucru de dragul de a face acel lucru. Ţin minte, acum mulţi ani, că alergam pe stadion şi toţi mă întrebau dacă dau la poliţie. Eram singurul de acolo care alerga de dragul de a alerga. În schimb, toţi aveau un proiect de viaţă. Nici nu mă puteau percepe altfel decât din perspectiva alegerii lor. La fel şi-n alte contexte, când e vorba de distracţie, să nu mai vorbim de femei, care au fost asaltate şi au impresia că toţi vor ceva de la ele.
Iubesc să trăiesc pur şi simplu. De aia oamenii care mă invidiază, şi sunt destui, nu au cum să mă rănească, pentru că eu nu mă leg de nimic, nu-mi fac planuri şi nu am pretenţii de la oameni. E foarte simplu. Şi atunci, dacă nu ai cerinţe, dacă nu ai aşteptări, cum să te rănească cineva, cum să poată să te facă în vreun fel să te simţi aiurea? Nu au cum! Sigur, nu sunt de piatră, mă dor alte lucruri, dar alea nu sunt aşa mundane, nu vin din răutăţile cotidiene, sunt ale mele şi nu mă lasă să le arunc aşa uşor pe scenă.
Astfel, într-o lume a mijloacelor, mai este omul, kantian vorbind, un scop în sine? Normal că nu mai este. Dar noi trebuie să tindem mereu spre… Nu toţi, pentru că nu toţi avem tăria morală să o facem, ci ăia care contează, care chiar au ceva de zis, o pot face! Şi e normal să fie aşa! Restul? Sunt barbari loviţi de soartă.