Spunea un mare om, acum ceva vreme, că boala omului modern o să fie plictisul. Am spus-o şi eu, în 2011, în cartea mea, dar nu neapărat în sensul distructiv, ci mai mult ca o posibilitate de a nuanţa ideea de progres. Mai precis, evoluţia, aşa cum o vedeam eu atunci, să năştea din plictis, nu din creativitate. În acest sens, progresul devenea deşert, iar miza nu era niciodată recuperată. Altfel spus, cu cât încercăm să ne rupem de noi, să avansăm, cu atât culegem prăpastia în vizorul nostru, pentru că punctul de fugă e plictisul, deci negativitatea din dansul pozitivităţii.
Revenind totuşi la zilele noastre, unde totul parcă este de-a gata, omul nici nu mai are cum să fie fericit. De ce? Pentru că ţinta lui este din start fericirea. Şi nu oricum! Fără să facă aproape nimic. Ştie că, dacă sună în următoarele 5 minute, poate să-şi comande o doză de fericire care să-l scape de grăsime şi de gândacii din bucătărie. Ştie că, la raft, găseşte „10 posibilităţi să-ţi faci fericit partenerul”…şi aşa mai departe. Practic, în goana de perfecţionare, cădem pradă iluziei că totul ne aparţine. Şi cultivăm acest mit, alături de corporaţii, noi cu scopul de a ajunge la fericire, ei la profit, pierzând evident esenţa – niciodată nu o să poţi pune mâna pe ceva, pentru că fericirea nu este despre posesie. Adică, mai simplu spus, cu cât crezi că deţinerea este totul, cu atât o să descoperi că ghearele ei te trag într-o lume obscură. Produsul, dragii mei, nu este un substitut pentru fericire, nu e nimic, dacă stai să te gândeşti.
Dar sperăm, ne angoasăm şi uite aşa…ajungem la depresie. Consumul cel mai „interesant” pe cap de locuitor este cu acele medicamente care ne calmează. Nu ştiu dacă a sesizat cineva, dar la televizor sunt mai multe reclame la medicamente decât la oricare alte produse. Practic, medicamentul, drogul, este o necesitate, soluţia nu mai vine de la tine, ci de la specialist, cel care te adoarme şi-ţi spune că poţi să faci orice, atâta timp cât iei medicamentul aferent deciziei tale. Vrei să mănânci ca un porc, nu-i nimic, există un medicament care te ajută să bagi în tine fără să simţi că pocneşti. Ai impresia că suferi de „anxietate socială”, nu-i nimic, există o soluţie şi pentru asta. Deci, dragii mei, într-o lume a soluţiilor cum să nu fii fericit?