Unii cer atenţie, alţii inimi. Toţi vor să corupă în spiritul cerşetoriei, nu care cumva să scape cineva de arestul întinderii de mâini. Vrem afecţiune, ba chiar dispreţ, ne căutăm în oglindă şi astfel ne întindem capcane, ne vindem iluzii la orice preţ. Ce animal morbid este omul, atâta sublimare în mizerie, atâta epigonism în exaltare, doar un cabotin!
Toţi cerşim la poarta dispreţului nostru; pentru că nu avem curaj să ne privim în interior, să renunţăm la adâncul putrefacţiei, nici nu avem cum…ce-i drept! Să spulberăm atunci, să ne dezbrăcăm de tot, să ne golim de conţinut şi să trecem prin viaţă cum am trece prin iarbă, uşor, dar graţios!