Omul animal
Text scris in septembrie, 2010 De fiecare dată căutăm propriile noastre urme. Nu putem să ne descotorosim de propria noastră putoare, de mănunchiul de oase ce putrezesc lasciv în noi. Vrem, nu vrem, ajungem să ne hăituim chiar şi atunci când ne este lumea mai dragă. Chiar şi când vine soarele peste noi, tot căutăm...
Autismul social
Suntem tot timpul împreună – avem telefoane, tablete, tot arsenalul este construit pentru a ne ţine în priză, suntem practic legaţi la o reţea globală de suflete. În acest fel, angoasa dispare, nimic nu mai este străin, totul parcă poate fi la îndemână. Avem impresia, pe logica asta, că oricând putem pune mâna pe...
Toţi suntem cerşetori!
Unii cer atenţie, alţii inimi. Toţi vor să corupă în spiritul cerşetoriei, nu care cumva să scape cineva de arestul întinderii de mâini. Vrem afecţiune, ba chiar dispreţ, ne căutăm în oglindă şi astfel ne întindem capcane, ne vindem iluzii la orice preţ. Ce animal morbid este omul, atâta sublimare în mizerie, atâta epigonism...
