craiul-de-curte-noua-sau-iubirea-virginelor

Omul actual îşi adânceşte viaţa de zi cu zi în mitul consumerismului, ba mai mult, în ideea Supraomului, a ego-ului exacerbat. Şi atunci, dacă totul este la persoana I, nimic nu mai poate fi luat ca atare, de la sine. De fapt, iubirea fără să faci apel la depersonalizare nu există! Ba chiar am auzit, tot pe logica supraomului tâmp de masă, devize de genul – cum să iubeşti, dar să-ţi păstrezi personalitatea? Ce? Păi, dragii mei, iubirea tocmai asta presupune, să-ţi pulverizezi personalitatea, să te contopeşti într-un ideal, să respiri prin celălalt, să te doară aşa cum îl doare pe el, să te împlinească aşa cum îl împlineşte pe el.

Nu poţi să rămâi tiran în iubire, în singurătate o poţi face, nu în iubire, nu are sens! În fond, dacă nu eşti dispus să te rupi de tine, atunci nu eşti dispus să iubeşti. De aia ai nevoie de afrodiziace să faci dragoste, pentru că de fapt faci sex, nu te poţi da în totalitate şi apelezi la trucuri de moment. Dacă iubeşti, te dai de la sine, nu ai nevoie de vin ca să faci ceva ce este natural şi normal!

În plus, cum să iubeşti, dacă totul este cultul personalităţii exacerbate, dacă totul se rezumă la posibilităţi multiple, virtuale mai ales? Poţi să te dai unei persoane, doar uneia,  când ai impresia că totul poate fi la degetul tău mic? Nu prea poţi, nu? Şi uite aşa, trăim în autismul secolului tăcerii, unde toţi urlă, dar nimeni nu ascultă. Noi nu iubim, noi urlăm, strigăm cântul din noi şi-l călcăm cu orice ocazie. Nu de alta, dar nimic nu trebuie să ne scape! Totul trebuie să fie conform planului!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *