Şi asta vine de la o femeie, cum să suferi, nu sunt atâtea pe lume, nu este specific prădătorului? Aşa, sunt multe posibilităţi, aşa de multe că ajungi să te pierzi între ele. Şi totuşi, mergând pe logica reptiliană a distinsei, te poţi gândi, fără prea mult deranj, oare ce sens mai are să crezi că trăieşti doar pentru una? Şi uite aşa, poţi să calci totul în picioare. Dar poţi, urmărind logica de mai sus, să ajungi să mai trăieşti în spaţiul autenticităţii? Ba mai mult, dacă ai făcut-o deja, mai poţi de fapt să trăieşti cu altcineva ce ai trăit deja cu idealul tău?
Nici măcar de suferinţă nu e vorba, ci de trăire, de simţire. Să te minţi, e prea uşor, e la totul pasul. Toţi o fac. Şi foarte bine că o fac, înseamnă că aşa le stă bine. Totuşi, mai sunt câţiva, îi numeri pe degete, care aleg să danseze genuin, nu programat, nu legat de soluţii de moment, de cârpeli. Ştiu, e facil, poate fi frumos, dar nu e nimic, e goliciune.
Aseară, m-am trezit, m-am gândit la zâmbetul tău, la noi, la tot ce reprezentam cândva. Vezi, ar trebui acum să fii fericită pentru că îţi acord mai multă atenţie decât atunci când trebuia să o fac. Ştiu, e tardiv, dar e tot ce pot avea mai bun acum, e ceea ce mă ţine legat de …noi.