Trebuie să le citească gândurile, să fie mereu săritor, să fie aproape, niciodată departe, să se îmbete cu ele. Totuşi, trebuie să păstreze un pic de distanţă, nici prea copleşitor, pentru că apasă. Şi neapărat să fie mai înalt decât ele pe tocuri! Trebuie să fie finuţ, să le respecte şi neapărat să ştie cum să se joace cu ele. Să nu fie un Neica Nimeni, să se poată baza pe el, să fie un stâlp de înaltă electricitate, să le scuture inima în timp ce mimează că trăiesc. Dacă s-ar putea să dispară şi să apară exact când trebuie, ar fi minunat!
În fond, bărbatul femeilor nu trebuie să iasă din tiparul perfecţiunii. Să nu fie chel, să aibă dantura perfectă, să nu aibă burtă, să fie sportiv când stă pe canapea, să ştie să scuipe moral seminţe pe stadion. Şi neapărat…să fie politicos când e grobian. Fidel? În timp ce umblă cu altele, evident! Dar să zâmbească sinistru, să le lase şansa de a dansa în spaţiul masochismului. Neapărat!
Sigur că sunt ironic, dar toată nebunia asta ne arată că femeile nu ştiu niciodată ce vor, pretind că ştiu, asta e altceva, însă dacă te duci la miez, haos total! De aia, dacă stai să te gândeşti, cele mai multe sunt furate, seduse, poate chiar de minciunile pe care şi le vând, dar niciodată de ceea ce ar putea să fie genuin. Femeile sunt experte în a trişa, mai ales în viaţa lor, în alegerile lor. Ceea ce este destul de alunecos, poate trist, dar este materialul de zi cu zi, lutul, dar mai ales scutul vulnerabilităţii în faţa unei apăsări existenţiale. Să faci o alegere din frică? Asta da iubire!