Am pierdut persoane importante din viaţa mea pentru că nu am fost insistent. Cred că cel mai înjositor pentru un bărbat este să fie insistent. Dacă aud „Eşti insistent”, chiar spus şi-n glumă, în momentul acela pentru mine s-a închis totul, chiar şi-n glumă. Şi nu ştiu cum naiba, dar femeile îşi doresc asta. Eu însă sunt idealist, cred că unele lucruri trebuie să vină de la sine. De exemplu, dacă eşti seducător de profesie intri pe geam, dacă nu, intri pe uşă. Şi asta nu înseamnă că nu pot intra pe geam, dar ce rost are, care mai este farmecul, doar faptul că am reuşit mefistolic să pun mâna pe cineva? E scârbos, din punctul meu de vedere.
Totuşi, foarte mulţi procedează aşa. De exemplu, bărbaţii mai în vârstă, tocmai pentru că au fost nişte proşti toată viaţa, după o vârstă, mai greu, încep să prindă curaj, să se joace şi ei. Şi uite aşa, se duc la nişte puştoaice lipsite de experienţă să-şi arate şi ei muşchii. Asta e o faţetă. O alta ţine deja de vulg şi de normalitate. Toţi seducătorii cred că dacă… corup, ajung la iubire. Ei de fapt nu fac decât să adauge la tabloul egotic personal nişte victime. Narcisişti, mult prea ocupaţi cu propria persoană, poate şi cu mâna, fac din femeie doar un prilej de închisoare. E o piaţă asta – pentru care există destule credule care pun botul, după caz!
Deci, dacă iubeşti nu intri pe geam, pentru că nu ai ce să fentezi, destinul, serendipitatea? Şi atunci? Dacă-ţi spune cineva că eşti insistent, înseamnă că undeva ceva nu se leagă. Şi renunţi. Chiar foarte uşor, chiar dacă iubeşti! Nu e vanitatea întoarsă pe dos, e doar poate prea multă morală. Şi culmea, multe femei preferă imoralul jocului, nu de alta, dar aşa cred ele că se ajunge la iubire!?