George Colang

Fragment din roman

De mic, de când mă ştiu, am fost folosit de bărbaţi timizi, cred că nu a fost unul care să nu fi câştigat după urma mea. Aveam unul care prindea câte o tipă mereu. Îl ştiu pe un altul care s-a culcat, în viaţa lui, doar cu două tipe, iar alea au fost agăţate de mine. Nu e bine să fii în locul meu, lumea urăşte astfel de oameni, inteligenţi, şarmanţi, cuceritori, creatori, barbari când trebuie. De unde şi aporia, deşi am fost iubit de femei, cred, nu am fost iubit de niciuna. Toate au vrut ceva de la mine, iar cu timpul şi-au făcut un etalon în a împuşca himerele trecutului în prezentul meu.

Culmea, le-am iubit şi respectat pe toate, nu am înşelat, nu aveam de ce să o fac, doar iubeam! Sau mă minţeam? Şi uite aşa, draga mea, vezi tu, mi-am îndreptat privirea pe studiul iubirii, nu al trăirilor. Am început să gândesc prea mult, să mă întorc pe toate feţele şi să pierd, poate, tot ce eram mai frumos, femeia de lângă mine. Dar te-am căutat pe tine… mereu. În fiecare dintre ele, undeva, poate, mă gândeam că o să dau tine, că miezul acesta slinos al vieţii nu poate să fie gustos fără de trupul tău.

Oare le-am iubit pe ele? Sau te-am iubit pe tine mereu? Nici eu nu ştiu! Mi-aş dori totuşi să-mi răspunzi tu…atunci când o să te întâlnesc. În fond, tot circul acesta a fost mereu pentru tine. Sunt momente când şi eu mă surprind, zâmbesc şi-mi spun că, undeva, de acolo, mă priveşti. Îmi cizelez mersul, să fiu perfect, deşi nimeni nu se uită la mine. Sunt semeţ, deşi deşertul se uită la mine.