Nu e vorba de avere, de dispute intelectuale, de progres făţarnic. E vorba de atingeri fine de mână, de zâmbete pure, de nopţi în care asculţi bătăi de inimă. Să poţi să trăieşti astfel de sentimente, să te îmbeţi cu ele, bate orice nebuloasă mercantilă. În fond, te poţi afla pe cea mai frumoasă insulă din lume, dacă nu împarţi trăirea cu persoana iubită, nu ai fost acolo, nu ai trăit nimic. Nu este vorba de locuri, de frumos, ci mereu de oameni, de iubiri. E aşa de simplu totul când iubeşti, vine genuin orice soluţie. De aia cel mai firesc e să lupţi pentru dragoste, nu pentru putere şi bani.
Femeile cred că se căsătoresc cu puterea bărbatului. Uită, totuşi, că timpul şterge pulsaţia de moment, iar pe urmă rămâne doar nimicul. Multe au impresia că maşina partenerului este a lor, ori poate casa, iar apoi se miră că totul cade visceral împotriva lor.
Bărbaţii aleg doar după mască. Cum apare o fantoşă, imediat au impresia că iubesc. Şi la fel, se îndrăgostesc de o proiecţie, nu de ceea ce vine genuin şi este integru. Aleg doar butaforia, iar în final cad pradă imposturii în care se află, pentru că cer ceva de acolo de unde nu pot cere.
În final, toţi alegem să ne minţim, însă puţini învăţăm să luptăm cu adevărat pentru inimă. Inima nu are proiecte, nu vine aşa la întâmplare, dar nici provocată, inimă are cursul ei, iar dacă nu-l urmezi la timpul potrivit, într-un final te trezeşti că ai ales o mecanică goală. Când bate, ritmul ei, nebunia, acolo există autenticitate.