Omul actual este aşa de prins de viaţa cotidiană, încât sexul a devenit o necesitate într-un tabel prestabilit. Nu contează cheful, simţul, animalul din noi, ci programul. Şi evident pe această logică a dezinhibării prosteşti trebuiau să apară şi mijloacele necesare pentru a satisface nesatisfăcutul. Astfel, sexul în ziua de azi fără de vin nu mai este posibil. Ba mai mult, fără tot felul de adaosuri artificiale, de la droguri până la jucării. De parcă să faci sex a devenit o ecuaţie de gradul doi. Ai nevoie de tot felul de afrodiziace, de condimente, pentru a alimenta deşertul dintre tine şi partenerul tău. Îi spun „partener” pentru că sexul este o chestie ce ţine de complementaritate, un pact, are un contract la bază, cel al plăcerii, al fugii de cotidian şi aruncării în cotidian. Practic, a face sex devine un proces extrem de greu de pus în aplicare. Deşi este al dracului de simplu să-ţi găseşti partenerul, este extrem de greu să intri în atmosfera specifică. De aia apar tot felul de adaosuri, tocmai ca să suplimenteze nimicul, lipsa de iubire, de contopire reală, de trăire.
În mod normal, nu ar trebui să ai nevoie de adaosuri pentru a face sex. Asta arată că cele două persoane nu sunt încă pregătite, nu au nimic în comun cu dorinţa reală, ba mai mult, se păcălesc de dragul de a o face pur şi simplu, de a umple timpul cu o bucată de plăcere. Dar şi plăcerea asta, dacă nu ştii să o dezinhibezi, să o provoci natural, nu are nici un soi de farmec. Dacă ai nevoie de „afrodiziace” ca să faci sex, atunci e vai şi amar de tine!
Să nu se înţeleagă greşit că am ceva cu jocurile sexuale, nu despre asta vorbim, ci despre faptul că totul este forţare de dragul alimentării unui mit, al iubirii, dar mai exact, al fricii de singurătate. Sexul nu e complicat, nu ai nevoie de reţete pentru asta, nu trebuie să desfaci trei sticle de şampanie ca să cazi lat şi crezi că simţi, o poţi face liniştit şi dacă te laşi condus de instinct. În fond, despre asta vorbim!