O să mă apuc să fac bani din apă. Apoi, o să-i arunc spre mări şi oceane, o să-i ghiftuiesc pe toţi şi toate. Poate că aşa nu vor mai exista pături, straturi şi diferenţe între oameni. Poate că aşa nu va mai exista ură şi invidie, dar şi o sumedenie de proşti, obligaţi fiind acum să se îndrepte spre ţeluri măreţe, să-şi croiască un ideal, să se toarne aşa cum numai apa o poate face într-un pahar, natural, lin şi curat. De fapt, totul ar fi curat, nu ar mai exista râvnă, nu ne-am mai rupe la propriu, nu ne-am mai scuipa la metrou, ori poate în piaţă. Am învăţa să ne răsfăţăm cu durerea fericirii, ne-am stropi cu lacrimi oneste, şi nu goale, pline de spini!
Ce frumos ar fi dacă aş transforma bani din aer, am învăţa să ne hrănim cu oxigen, şi nu cu benzină şi amor de dragul amorului. Poate că ne-am iubi ca la carte, adică fără norme şi prescripţii uzuale. Poate că ne-am dezvăţa de cumulul alunecos de ispite mizere, de încâlceli viermănoase.
Cred că o să fac bani din foc. Şi astfel, o să-i pulverizez spre neamuri apuse. O să le trimit vederi dintr-o lume nebună, amestecată cu iz de tremur şi beţie dionisiacă. O lume dezbinată de limite şi interdicţii epocale, marcate doar de aceia care dau cu biciul. O lume întoarsă pe dos, unde sărăcii devin regi, iar regii devin sclavii propriilor avuţii. O lume simplă, însă sinceră, curată, fără ascunzişuri şi feţe meschine, fără aer, apă, foc, o lume alcătuită doar din trei elemente. O lume magică, precum cifra magică, lipsită de adevăr, deci de substanţă!
Priveste in jur si vei vedeti o multime de oameni nefericiti, indiferent de “realizarile” pe care le-au obtinut, materiale, familiale, sociale, in cariera…. da, indiferent de “realizarile” exterioare, in interior au ramas aceiasi. Atunci, cum sa fie fericiti cand intre exterior si interior este o prapastie imensa ?
Si cum ar arata prapastia? Ca nu ai spus nimic despre…