Ne construim în relații, ne donăm, ne adaptăm la un circuit comun și astfel ne învelim cu o mireasmă ineluctabilă. Mai simplu spus, ne calibrăm unul pe altul și când în sfârșit ajungem la justa și veritabila înțelegere, ne despărțim. Astfel nu facem decât, prin toată truda, să le ușurăm calea celor din jurul nostru, să pătrundă mai ușor în viața noastră și să ne mințim mai ușor.
Căsnicia nu este numai lapte și miere, este în primul rând o încercare. Dacă la prima greutate lucrurile dispar, atunci înseamnă că nu am înțeles menirea contopirii. Cel mai ușor e să fugi de greutăți și să alegi varianta cea mai ușoară. Sigur că nu este ușor, dar să ne gândim că noi abia ne suportăm pe noi înșine. Nu conștientizâm asta, dar în fiecare zi fugim de noi înșine.
Așa se face că sincronicitatea cuplului se sparge, iar altcineva culege roadele. E ca și cum ai avea o fermă, lupți din greu, treci prin momente dificile, iar când trebuie să tragi roadele apare altcineva și le ia pe toate. Uneori, într-adevăr, trebuie să facem un ocol ca să înțelegem că fericirea este lângă noi.