Dacă nu te implici în nimic, te urăsc pentru că nu o faci! Dacă te implici, te urăsc pentru că te implici. Daca îți justifici alegerea, te urăsc pentru că nu este alegerea corectă. Dacă susții o altă cauză, te urăsc pentru că nu ești în tabăra corectă. Oricum ar fi, niciodată nu o să-i poți mulțumi pe cei care te urăsc gratuit. Iar dacă îndrăznești să respiri, cu atât mai mult, cum îți permiți să o faci? E prea mult…
Și când te gândești că oglinda este mereu aproape, iar sicriul nu se dă cu împrumut! Sărăcia nu este nimic altceva decât stare potențată de lăcomie întoarsă pe dos. Din invidie, din ego, din mizerie, oameni mor în sărăcie, iar alții se toarnă în golul deșertului cu rânjetul pe față, crezând astfel că viața este un adaos la cont. Oamenii sunt călcați în picioare de oameni, nu de monștri, nu de reptile, ci mereu de oameni.
Iar motivul este cât se poate de stupid, vanitate! Cum altfel să mai existe diferențe între noi? Dacă toți și-ar permite, atunci cum ar mai putea reptila hobbesiană să se diferențieze? Pentru că în creierul său reptilian, căci altceva nu are, minte ar fi prea mult, doar economic se poate. Dacă moral nu se poate, atunci se poate economic. Râzi de el că nu are, mănâncă cu zece guri, până la refuz, dacă se poate…