Ieși, cu ochii triști, zâmbești la figurat, cu o țigară tristă. Îți pui rujul perfect și rochia în care sclipești. Ești acolo, ești gata să te lași devorată. Totuși, speri că toată nenorocirea asta o să te ducă la tine. Cine ești? Te uiți în oglindă! Ce vezi acolo? Teamă! Nimic de pierdut! E totul acolo! Și totuși nimic! Nu-i nimic, nici măcar tu. E doar praf.
Căutăm oare să stăpânim sau să fim stăpâniți? Sau jocul este mai tentant ca toate? În schimbul acesta nebun de roluri, adulmecăm moartea, aveam posibilitatea reală de a ajunge la fundul existenței, mai ales că adrenalina urcă în noi. Sclav sau Tiran! Ești ceea ce trebuie, când trebuie. Numai că atunci când te uiți în oglindă nu ai nici o idee cine ar putea să mai fie acolo.
Iți pui costumul perfect. Părul lucește, cămașa este la linie. Crezi că ești lup într-o haită de oi. Îți place să cucerești, să vânezi, dar te uiți la tine, chiar dacă nu te uiți. teamă? Ai pierdut cumva? A fugit cu altul? Nu-i nimic, totul e doar praf.