Când ești limitat…e foarte simplu, îți alegi o slujbă și toată viața o cinstești. Urci în grad, te dai mare, ai beneficii, ești buricul Pământului. Însă, când poți face atâtea lucruri frumoase cu mintea ta, e mai greu. Nu te poți mulțumi cu satisfacția job-ului, mai ales că ești mereu într-o continuă descoperire de sine. Când poți să faci foarte ușor foarte multe lucruri, te plictisești la fel de ușor, devii mai leneș, nu îți pasă, pentru că știi că poți oricând să revii, să intri în horă. Ce simplă este viața ca o activitate, când devine doar roboteală și nimic. Nu tu gust etic, nu tu gust estetic, doar pragmatism și mâncare, piramida lui Maslow.
Totuși, drama apare atunci când tehnica te invadează. Dacă mai pui pe lângă și diverse activități – faptul că trebuie să fii mereu într-o horă digitală, e grav. Omul postmodern nu mai are tihnă, asta e cu adevărat drama. Totul se întâmplă repede pentru că informația curge repede. Deciziile nu se mai iau în taina lor, se iau în pripă, pe genunchi. Gândiți-vă câți oameni cu potențial, câte idei nu se pierd așa, enorm! Dacă nu ai capacitate de sortare, de analiză, și lași totul în seama secretarei, a asistenților, scapă chiar posibilitatea fermă de a ajunge la un om cu potențial. Culmea, deși avem avioane, mașini de spălat, gadgeturi de tot felul, practic diverse mijloace prin care să ne eliberăm, noi tot nu avem timp. Boala omului postmodern, lipsa timpului! Și asta pentru că uneltele aduc cu sine și o sumedenie de responsabilități. Să luăm de exemplu o mașină, care ar trebui chipurile să fie practică. Păi avem lucrări de întreținere, reparații, taxe și impozite, teama de a nu fi furată, probleme cu parcarea, o armată de costuri care nu se mai văd, pentru că beneficiile ar fi mai spumoase. Oare? Până la urmă, cum spunea Cioran, omul ar trebui să învețe să se dezvețe de unelte. În acest fel, timpul chiar se dilată.
Ce se întâmplă totuși? În acest melanj postmodern, de fapt ies la iveală pseudo-valorile. Încet, îngropăm tot ce ține de axiologie și înlocuim cu un pseudo-pragmatism de tip consumerist. Moartea valorilor morale o să ducă evident la înlocuirea omului cu supraomul de masă. Deja limbajul metaforic este în locuit de eufemisme goale. Tot ce ține de inimă este trasat ușor în matematizare, iar numărul preia pompa somatică a vieții.