Imediat cum au aflat oamenii că “Intelligence is sexy” au început să poarte ochelari. Aşa au rezolvat foarte uşor ambele probleme!
Mai ştiţi vorbele alea spuse obositor de părinţi, învaţă, citeşte, că o să ajungi bine în viaţă?Ei bine, nu ştiu de unde le-au moştenit, că nu a fost unul care să ajungă aşa bine în viaţă dacă a citit prea mult. Dacă a tocit, da! Dar e o diferenţă între a fi un „savant idiot”, şi a fi un individ care îşi urmăreşte un singur scop toata viaţa, cum sunt cazurile când afli de la un copil că ştie că o să fie doctor, avocat, poliţist.
Să luăm cazurile celebre, din istorie, pornind cu Socrate şi terminând cu orice scriitor de la noi din ţară, din ăştia mari, toţi au avut de dus o luptă cu sistemul, sărăcia, toţi au fost defăimaţi şi călcaţi în picioare. Deci, cine spune că inteligenţa este o virtute, chiar se înşală! Totuşi, pe logica asta, pentru că e bine să fii cool, în trend, au apărut şi campaniile care ne încurajează să citim. Cea mai stupidă mi s-a părut cea de la Cluj, unde dacă citeai în transportul în comun, nu mai plăteai bilet. Am scris atunci un editorial pentru avocatură.com în care susţineam că nu e important să citeşti, ci ce citeşti, că oricine poate să citească în autobuz despre cum să plantezi bombe chiar în autobuz şi eventual horoscopul. Asta te face demn de a nu plăti biletul?
Pe Facebook circulă, la fel, tot felul de poze cu bărbaţi care citesc prin metrou şi cât sunt de sexy cei care citesc. E plin de orgasme virtuale! Nişte prostioare, parcă născute să confirme că omul este în media sa mai banal decât un peşte. Deci, inteligenţa vinde şi a devenit un moft care ţine de look, nu de capacitate intelectuală. Şi pentru ce, mai ales într-o lume care nu apreciază cu adevărat cultura? Chiar merită tot efortul ăsta?
Relaţia cu cititul nu este de bravură, nu merge să citeşti Critica raţiunii pure la metrou. Nu merge să te întâlneşti în grup, “ca să citim”, că este o campanie şi în sensul ăsta, nu merge să te lauzi cu cititul, că nu este până la urmă nimic deosebit în a citi. Ştiu, poate sună ciudat, dar să citeşti este, până la urmă, o chestiune de normalitate, pe care oricum o faci când răsfoieşti ziarele de scandal. Asta te face automat special? Sau dacă citeşti cărţile de duzină! Să fim serioşi.