Există foarte mulţi speakeri motivaţionali, experţi, evident, în viaţa altora. După ce au citit două trei cărticele de consum, ca şi cum ar fi la un seminar, se dau specialişti în lucruri pe care nu le stăpânesc. Şi nu că ar fi un lucru rău să nu stăpâneşti ceva, dar ei chiar au iluzia că le ştiu pe toate. Mereu o să auzi obositorul „trebuie”, ca şi cum ar fi un Imperativ Categoric Kantian, dar fără conţinut, fără fond, întemeiere. „Cum”, totuşi, este mai important decât „Trebuie”. Asta nu mai apare în discursurile motivaţionale, iar aici se taie filmul.
Acum, lăsând oile în pace, sigur că nu există nişte reguli precise în antreprenoriat, însă există un lucru elementar, culmea, pe care-l uită cei mai mulţi din vanitate – atunci când vrei să reuşeşti trebuie să-ţi atragi lângă tine oameni capabili să te critice. Ştiu, e imposibil lucrul acesta, cine ar vrea aşa ceva? Nimeni! Nimeni nu acceptă povara nedreptăţii de a nu avea dreptate. Şi asta pentru că toţi o pun în termeni juridici, ca şi cum nu există decât o singură perspectivă, trasată maniheic de un judecător obosit.
Ei bine, „cheia succesului” e simplă – adună în jurul tău oameni capabili să aducă noi perspective, capabili să reducă la absurd, să pună problema dintr-un unghi străin ţie, să aducă mereu conţinut, nu vorbe goale, nu locvacitate. Şi dacă se îndeplineşte acest umil lucru, complicat pentru majoritatea, poate că avem şanse să şi reuşim. În plus, orice critică este constructivă, democraţia, aşa cum e formată, pleacă de la premisa că dezbaterea e mai presus de orice. Nu intrăm acum în detalii. Însă, e important să reuşeşti să aduci lângă tine persoane diferite, dar complementare, iar produsul să fie mai mult decât un rezultat găsit unilateral, să vină de la sine, să fie încărcat cu speculaţie şi ardoare polemică. Cele mai bune idei aşa se nasc!