Mă uit, aproape uimit, la faptul că politicienii când ies de la puşcărie cresc şi mai mult în notorietate. Ba chiar, cu tupeu, îşi fac noi planuri, nu care cumva să scăpăm de ei. Dar noi ce vină avem? Nu suntem oare complici? De 25 de ani îi lăsăm pe toţi ghiorţoii să se lăfăie în Parlament. Nici măcar puşcăria nu rezolvă problema. Şi asta pentru că judecătorul nu poate să ţină loc de morală, de bun-simţ, de profesor, de ce vreţi voi. Şi nici nu e normal ca justiţia să se transforme în vector atotştiutor, e chiar nociv pentru societate.
Însă, vedeţi voi, barbaria politicienilor nu vine dintr-o membrană străină, din stele, ci din imensul numit lume. Politicienii sunt oglinda noastră. Însă, mai degrabă, aş spune eu, sunt oglinda neputinţei noastre de a ne rupe de o generaţie de lupi. Nici noi nu suntem noumenali, nu venim din stele, dar noi avem obligaţia să înţelegem că cei care deţin frâiele societăţii nu vor renunţa niciodată, de bunăvoie, la beneficiile pe care le au! Aşa a luat naştere conservatorismul, o ideologie care, dincolo de filosofia ei, îşi propune să păstreze intact solul beneficiilor. Asta înseamnă că orice soi de entropie o să vină mereu din afară, nu din interior. Mai simplu spus, partidele vor mima mereu revoluţia, vor încerca mereu să aducă, chipurile, soluţii, însă mereu se vor întoarce la bază – beneficiul. Ori mai degrabă, propriul interes!
Soluţia, chiar punctez lucrul acesta, ţine de un soi de entropie. Abia acum consider că suntem maturi să ieşim în stradă. Este clar că altă şansă nu mai avem. Pur şi simplu trebuie făcută curăţenie, cu forţa! Altfel, mă tem că o să rămânem în continuare furaţi de companiile de gaz, de apă, de telefonie, de politicieni, de cine vreţi voi. E prea multă corupţie, mult prea multă, iar soluţia nu apare pe Internet, nu e suficient un Like, un Share, trebuie să-ţi pui situarea în concret, să o scoţi din virtualizare şi să-ţi mişti fundul, altfel o să se aleagă praful de noi.