Haina îl face pe om, nu? Chiar îl face, ca să zic aşa, fără glumă! Băi, dar sunt unii masculi, nu ştiu cum să spun, excepţionali! Îşi doresc aşa de mult să arate că sunt „gentlemani” încât îţi vine să vomiţi. Ce nu înţeleg primatele astea? – exact ca femeile care doar se machiază şi se fardează – că nu este suficient să intri într-un club care să ateste faptul că eşti manierat, ori că ai costum din nu ştiu ce material, ci că rafinamentul nu vine dacă este provocat, mai ales dacă este pus pe tapet, ca şi cum ar fi un scop în sine. Mai simplu spus, un om delicat se vede de la o poştă, dincolo de poleială, iar un greţos la costum….la fel. Dacă mai şi pui că intră în nu ştiu ce club şi foloseşte nu ştiu ce produse….deja ai definiţia „supraomului de masă” la Umberto Eco. Şi asta e mult spus!
Ridicolul? Că le iese….într-un fel! Adică există cumva o piaţă pentru aceşti farisei ai bunelor moravuri. Şi nu intrăm aici în detalii legate de cum au făcut bani, se ocupă DNA-ul de asta, doar este la modă! Sau se ocupă de părinţii lor, tot pe acolo! Deci, cum spuneam, nu este suficient să transmiţi în spiritul „teoriei clasei de lux” a lui Veblen că eşti delicat, mai trebuie şi ceva dincolo de Google, nişte biblioteci reale, nu virtuale, mai trebuie să ai şi în sânge ceva, eventual albastru, mai trebuie…Însă, mai important decât toate, să nu te făleşti cu poleiala, nu e suficient, joacă invers, iar la momentul „potrivit” se întoarce fix împotriva ta. Eu am o vorbă, de ce să cânţi în junglă la pian? Stai acolo în criptă, s-ar putea să descoperi cum eşti cu adevărat şi, culmea, să găseşti pe cineva care să te iubească pentru ceea ce eşti, nu ceea ce emiţi că eşti!