Toţi le vor alege pe alea rele. De ce? Pentru că, ştim, natura umană ne obligă la masochism, ne face să ne dorim să suferim, iar pe urmă să ne întrebăm crepuscular: „De ce?” Cu toate astea, mie mi se pare interesant să ai de a face cu fete bune, pentru că nu cred că există cu adevărat „fete bune şi fete rele”. De unde şi întreaga nebunie cu privire la articolul de faţă.
Totuşi, dacă ar fi să existe, atunci le-aş prefera pe alea bune! De ce? Păi, în primul rând, fetele bune pot fi rele în pat, acolo unde contează. În rest? De ce să-ţi baţi capul cu nişte rătutite care nu ştiu pe ce lume trăiesc? Asta ar fi o chestiune. O alta? Să zicem, fără prea multă vanitate, pe mine nu ar putea să mă surprindă în niciun fel o fată rea. Probabil că aş fi cu doi trei paşi înaintea ei şi m-aş juca mai mult cu ea decât ar face-o ea cu mine. Să nu uităm totuşi că nu toţi bărbaţii sunt idioţi, asta aşa ca idee!
În schimb, într-o lume barbară, bunătatea m-ar surprinde mereu. Nobleţea, la fel. Lame, tatuaje, băutură, fum, droguri, ori altceva – astea deja ţin de normalitate! Nu ştiu cum să spun, dar într-o lume în care toţi fumează, să fii nefumător devine o excepţie. Deci, într-o lume postmodernă, adică fix cu fundul în sus faţă de normele morale fundamentale, excesul devine banalitate. Trăiască Nicolas Grimaldi! Şi atunci, dacă mergem pe calea plictisului, nu mai avem cu ce să fim surprinşi. De aia, bunătatea poate să vină ca un catalizator, pentru că totul este o mizerie generală. Să faci rău este foarte uşor, însă să faci bine, mai greu!