Este perioada sărbătorilor, perioada Cuplurilor de Sezon, când femeile cred că, dacă vine Anul Nou şi le prinde singure, vor rămâne singure pentru totdeauna. Şi uite aşa, apar relaţii care se transformă în căsnicii, iar pe urmă în divorţuri. Dar viaţa este frumoasă, nu? La ce atâta stres să fii cu cineva? Gândeşte-te câte ai de pierdut!? Să împarţi patul cu cineva! Să nu te poţi foi dintr-o parte în alta, să-ţi sforăie eventual în cap! În plus, să-ţi amorţească mâna, pentru că trebuie să doarmă cu capul pe tine, off. Iar când te întorci cu spatele, vai, să se supere pe tine pentru că nu acorzi suficientă atenţie, deşi doarme! Aşa de multe probleme…şi totuşi e un chin să înţelegi că, înainte de toate, eşti singur!
Sigur că sunt şi avantaje, dar dezavantajele cântăresc mereu mai mult. Mereu tindem să vedem partea neplăcută a lucrurilor, nu? Bine, mai puţin în momentele de început când, din dorinţă de a te minţi că iubeşti, faci dintr-un porc o noemă. La ce bună singurătatea? La faptul că te poziţionează în picioarele tale când eşti în cuplu. Şi nu numai, te ajută să alegi corect, să nu te laşi dus de val, chiar dacă trebuie să te laşi dus de val, programându-ţi tacticos paşii de a ajunge la persoana propusă, prestabilită pe tabelul sărbătorilor.
Viaţa este frumoasă, totuşi, nu? Mai ales când nu o trăim şi alegem să o fentăm, să o aruncăm în spaţiul unei relaţii de doi lei, când alegem să alegem şi nu să întâlnim şi să fim luaţi prin surprindere de miracolul ce ne înconjoară, nu? Totuşi, viaţa este şi o glumă, pentru că se întoarce subit împotriva noastră, mai ales că mereu fugim de noi, de tot ce înseamnă fundamente, doar ca să dăm bine în poze, să ne schiţăm simulacrul pe scenă, mereu pentru ceilalţi, dar niciodată pentru noi!