Mai ales când e vorba de materialism. E ca şi cum am spune că toate femeile sunt fane ale dialectismului marxist, unde totul e materie. Dar, să fim serioşi, nu toate femeile sunt materialiste, cum nu toţi bărbaţii sunt galanţi şi suficient de inteligenţi să ajungă la o tipă fără să scoată bani din buzunar. În fond, dacă una dă de unul care doar atât oferă, ce ar putea să facă? Dacă el nu ştie cum să ajungă la ea, dacă singura modalitate prin care poate ajunge la ea este banul şi o arată explicit, de ce să ai pretenţii de moralitate? Iar când nu ajunge, deşi a cotizat, pune botul şi dintr-o dată tipa e „materialistă”. Nu domnilor, tipa e materialistă pentru că aşa fost învăţată să fie, asta i s-a oferit, altceva nu ştie. Cum, la extrema cealaltă, sunt altele care vor doar suflet! Şi rămân cu….suflet!
La modul ideal nu ar trebui să conteze banii. La modul ideal! Însă, factual, să fim serioşi, sufletul e din Biblie vândut pe arginţi. Deci? Să dăm istoria peste cap? E imposibil! Totuşi, putem să fim consecvenţi, adică să nu mai spurcăm, să nu ne mai victimizăm că tipele sunt materialiste după ce au primit doar „materialism dialectic”. Aproape că îmi vine să plâng gândindu-mă la drama acestor bărbaţi, bine intenţionaţi, suferinzi că „femeile ieste materialiste”. Off…viaţa mea!
Mai simplu spus, este foarte uşor să dăm vina pe femei pentru frustrările noastre, pentru nereuşitele noastre, pentru viaţa noastră. Pentru impotenţă financiară sunt vinovate femeile! Pentru tot, orice, femeia e de vină! Tot din Biblie, mărul acela seducător şi gustos! Noi suntem doar mieluşei oropsiţi de soartă.