George Colang

Toţi iubesc după tipare şi se despart după tipare. Iubirea trebuie să fie în cutare fel, altfel nu este! De parcă am avea acces la o definiţie, un cumva al iubirii! În fond, scenariul unei iubiri nu are nici o legătură cu ceea ce putem să simţim. Să nu mai vorbim de programare, de întâlniri trucate, de tot felul de lucruri care strică serendipitatea iubirii.

M-am hotărât! Eu nu o să iubesc ca-n filme, nu-mi permit să-mi falsific trăirea. Asta dacă o să iubesc! Ce iubirea mai e aia care e controlată? Unde mai trăirea, unde mai e dinamismul surprinderii? În fond, aici stă încuibat farmecul, nu în programe, ci într-o întâlnire banală pe stradă, ori undeva. În rest, cu cât ne înhămăm să ne schiţăm traseul, să-l corupem, cu atât o să ne corupă el pe noi. Efectul de bumerang.

M-am hotărât! Eu nu pot să iubesc ca-n filme, nu am de ce! Poate că eu simt mai mult decât un scenariu, poate că eu pot mai mult decât un trucaj ieftin, poate că eu mă pot minţi cu mult mai mult decât orice film pe care-l văd. Cel puţin, mă las condus de furia instinctului, de ceea ce este mai autentic în mine, nu de un proiect clasat!