special day 161_r

Nu este nimic de scris aici, este doar de trăit, este de scos la iveală tot ce s-a şters cu buretele. Este despre locul în care ne-am întâlnit, am ştiut amândoi de la început că totul se joacă în spaţiul nostru, de atunci am împărţit totul la doi, la noi. Nu ştiu dacă am greşit pentru că am iubit, fiecare în felul nostru, în fond nici nu puteam altfel! Oricum nici nu contează.

Este despre cum te ţineam de mână şi cum ne înghesuiam împreună într-un pat minuscul. Este despre mâna sucită sub capul tău, despre nopţile în care te mângâiam şi-ţi ascultam respiraţia, hrănindu-mă cu tine. Este despre sufletul tău care mă săruta cu pathos în somn. Este despre universul nostru, despre tot ceea ce nu pot să scriu.

Stai în faţa prăpastiei! Iubeşte aşa cum crezi că nu ai făcut-o cu mine! Treci peste tot, pentru că meriţi, trebuie doar să ai încredere în tine, de data asta în tine, pentru că acum eşti doar tu. Promit că o să fiu şi eu mereu acolo, undeva, o să te veghez din inima mea, din oceanul tremurului meu.

Nici o bătaie de inimă nu poate să descrie iubirea noastră. Şi asta pentru că nu există normă pentru iubire. Nu există nimic! Nu avem decât certitudinea incertitudinii în care am trăit! Dar am trăit! Am fost acolo!

Am cerut prea mult de la noi, deşi aveam totul! Aşa zise ….trestia!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *