Ştiţi că inima nu are vârstă? Toate au, inimă însă se încăpăţânează să fie veşnic tânără, dar mai ales firavă. Chiar dacă timpul trece pe lângă, dar mai important, prin noi, inima nu învaţă niciodată nimic, este mult prea rebelă, scopul ei fiind pulsaţia, bătaia, sunetul muzicii din noi. De aia nu moare niciodată, pentru că dansează mereu, este mereu ocupată să ne surprindă, să ne pună la încercare, să ne spună că nimic nu este bătut în cuie, că Sisif este mult mai mult decât o mecanică futilă. Inima nu are dispreţ, nu poartă nici pică, nu are nici venin, dar are tăişuri, puncte de cotitură, pulsaţii încărcate cu fior, dârze, parcă desenate ca să ne arate că suntem în viaţă.