Mereu am spus că sinceritatea în hoţie e mai omenească decât este hoţia în sinceritate. De ce? Pentru că masca spală păcatele, dar nu şterge urmele. Un prost, când iţi dă în cap, o face din sinceritate, îşi urmăreşte cu sfinţenie scopul barbar, se lasă condus de instinct şi merge mai departe. În schimb, cel care te omoară cu zâmbetul pe faţă comite un dublu păcat. În primul rând, îl întrece în consistenţă pe prost, iar în al doilea rând conştientizează asta. Urmărind raţionamentul, un avocat, dacă „apară” un criminal, este cu mult mai vinovat decât făptaşul. Din motivele enumerate mai sus.
Dacă ne uităm în jurul nostru, la tot pasul, găsim numai oameni „oneşti”. Ceea ce este frapant. Nu se mai pun probleme. Cumva, sistemul s-a autoreglat, entropia a sucombat cu totul! Toţi formatorii de opinie din istorie au sfârşit tragic. Începând cu Socrate, continuând cu Iisus, J. Lennon, M. L. King. Ăştia sunt doar câţiva. În general, cei sinceri aşa sfârşesc. Oare formatorii zilelor noastre şi-au învăţat lecţia istorică? De ce nu mai moare nimeni? E un semn de întrebare! Nu că mi-aş dori asta! Dar fără sacrificii, nu putem să dăm o notă istorică zilelor noastre.
Comunitatea se strânge în jurul a câtorva oameni, ei ţin istoria şi o produc, sub degetul lor se spală năzuinţele turmei. Dacă totul este plat, atunci nu avem semnul evoluţiei, nici vorbă, ci simbolul amăgirii şi al minciunii. Evident, duse la rang de veneraţie. Mai simplu spus, trăim epoca criminalului cu zâmbetul pe buze, aşa de sofisticat în manipulare încât nici crima nu-i mai satisface doleanţele. Este mult mai atrăgător omul, consumatorul, bietul animal, furat şi sedus din turma-i dragă. Este mult mai important să ucizi economic, să-i faci pe bieţii oamenii să se închine la ale tale valori. De aia nu mai există eroi! Pentru că au fost cumpăraţi cu lopata. Pentru că nu mai există valori şi întrebări, ci răspunsuri şi soluţii! Iar dacă le avem pe toate, atunci să trăim mulţumiţi cu ele. Şi atunci? Unde ne aflăm istoric? În spaţiul acumulat de haită? În orizontul subtil al înverşunării voinţei de putere? Ori în cadrul seducţiei aduse la rang de veneraţie?
Poza de aici.