Poate că televiziunile şi-au pierdut din subiecte odată cu începerea vacanţei. Poate că nu mai găsesc nimic interesant – dar să faci din sesiunea de bacalaureat un subiect de maximă importanţă chiar că întrece orice măsură. Că sunt camere de luat vederi, că nu sunt, că nu mai avem valoare, iată subiecte conexe care ne scot din minţi. De ce ar fi un subiect interesant BAC-ul? De ce nu ar fi un subiect interesant modul în care primesc acreditare facultăţile? Sau, poate, felul în care predau şi corectează profesorii universitari. Sunt cazuri de corupţie mult mai frapante în mediul academic, universitar decât în cel liceal. Să nu mai vorbim de facultăţile private! Sau, de ce nu am controla toate lucrările de doctorat, că tot este la modă. Nu de alta, dar furtul intelectual tot furt rămâne. Plus că, noi, românii nu prea înţelegem cum este cu ghilimelele. Furăm totul, inclusiv statusuri de Facebook. Uităm mereu sursa. Vechea problemă, dacă tot ne gândim la principii. Dar că tot veni vorba! Mai putem să vorbim de principii morale? Mai este etica un etalon atunci când totul este acumulat prin furt? Inclusiv BAC-ul actual – Câţi dintre competitori au jucat corect? Să fim serioşi, în România totul este pe dos. Iar faptul că, în limbaj de acum împământenit, „rata de promovabilitate”(barbarism) este mică, iarăşi este subiect, chiar problemă pentru Minister, nu arată decât gândirea de tip mioritic. Nu înţeleg – De ce ar trebui să fie toţi doctori? Chiar nu mai există şi alte meserii? Eu, unul, am un respect pentru orice fel de meserie. Toţi joacă un rol important în viaţa de zi cu zi. Nu există unul mai sus, altul mai jos. Există doar la nivel de percepţie, dar în esenţă suntem egali, nu avem coarne şi steluţe-n frunte, iar alţii nu au deloc. Toţi suntem o apă şi-un pământ! Să revin totuşi. De ce ar fi o tragedie că nu avem un „procentaj bun” la BAC? Chiar nu înţeleg. Chiar să fie dorinţa aşa mare de a deveni toţi doctori în plagiat?