Trăim în societate și adesea auzim, chiar și pe stradă, dacă nu zilnic, măcar săptămânal, acest lucru „era mai bine atunci, aveam o casă și un viitor asigurat“. Comunismul, pentru intelectualii de dreapta, nu este nimic altceva decât cea mai mare formă de inepție generală, cadrul prin care cineva putea să-și exercite în voie comenzile. Prostia dusă până la paroxism și impusă cu forța. Sigur că majoritatea intelectualilor au trecut prin clipe grele în acea perioadă. După ei, comunismul se manifesta prin prostie, o prostie care, culmea, era impusă și, mai departe, o prostie din partea celor care o acceptau tacit, cel puțin până la revoluția din 1989. Este adevărat că acești intelectuali au suferit, ba chiar foarte mult, dar hai să vedem ce se întamplă și cu societatea în care trăim astăzi, căci ea nu este formată numai din intelectuali, filosofi sau oameni de știință. Restul oamenilor, deși nu au timp, vor un singur lucru, care este simplu și modest din perspectivă intelectuală, și acela este „să avem ce pune pe masă“. Da, ăsta e adevărul și, pentru cei ce nu văd, acest adevăr nu vine din stele și din univers, ci din societatea în care trăim. Căci această societate, dacă pentru intelectuali este normală, pentru restul este utopică. Vremurile trec, viața curge și nimic nou printre oameni. Acești oameni nu sunt materialiști, nu sunt nici idioți și nu au nici ochii acoperiți, ci le este foame – tragic domnule? Dacă un intelectual ar vrea să ajute în vreun fel, ar trebui să înceapă cu el, și anume să nu mai ceară altora să vadă Realitatea sau măcar să o gândească, ci să o facă el! Căci realitatea zilelor noastre este execrabilă! Realitatea noastră se manifestă sub toate formele tragicului! Începând cu muritorii de foame, cu spitalele bolnave, cu școlile părăsite și murdare, cu universitățile care formează numai proști și cu intelectualii noștri care beau bere și râd! Acești intelectuali sunt pseudointelectuali, iar viitorii intelectuali care trec prin facultățile de doi bani sunt niște ciori deghizate în porumbei prodigioși. Oare oligarhia nu se aplică și în cazul intelectualilor?

2 Replies to “Intelectualii şi comunismul”

  1. Intelectualii au subliniat dintotdeauna numai partile rele ale comunismului, incercand sa-i convinga pe “prostii” care nu erau intelectuali ca e diabolic comunismul, ca nu este bine asa. Ce uita sa arate “prostilor” acesti intelectuali, este ca, in timp ce ei isi risipesc timpul si vorbele fara nici un rost, “prostii muncesc” si le asigura hrana intelectualilor. In vremea comunismului, Ceausescu i-a obligat pe toti sa munceasca, stiind probabil ca “vorba lunga, saracia omului”, ceea ce intelectualilor nu le-a fost pe plac, lor placandu-le sa se ocupe cu vorba goala si flecareala. Atunci, muncind, Romania si-a platit datoriile. Acum, permitandu-le intelectualilor sa vorbeasca liber, Romania si-a vandut toata economia si … culmea, e datoare vanduta, trebuind sa plateasca vreo 100 miliarde EUR. Apreciabila performanta, realizata in doar 20 de ani! Traiasca intelectualii! Mariti-le salariile!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *