Am tot spus că există nişte lucruri care ne leagă, care ne ţin şi ne definesc ca gen. Femeile, chiar şi cele mai mari duşmance, când e vorba de o problemă ce ţine strict de feminitate, se ajută, se susţin, îşi sorb greutatea şi încearcă s-o scoată la capăt. Bărbaţii, la fel! Însă nu ţineam să ajung aici, să arăt că, într-o anumită măsură, suntem diferiţi, când se vede foarte uşor că aşa este, deşi genetic, anatomic lucrurile arată că suntem destul de apropiaţi.

Bărbaţii vin din stele pentru că sunt idealişti, pentru că vor să corupă, să se joace cu prada, să fie una cu mijlocul. Femeile se joacă mai tot timpul, ele sunt, din punctul meu de vedere, singurele care chiar dansează şi sunt naturale. Bărbaţii sunt mai crispaţi, şi asta pentru că ei au o ţintă de atins, de cotropit. Pentru ei, femela este destin până ajung să pună mâna pe ea. Restul e doar utopie poetică şi încrâncenare artistică.

Femeile sunt de pe pământ pentru că ele reprezintă viaţă, ele dau viaţă, ele fac posibil acest cerc vicios şi corupt. Bărbaţii, în goana de a pune mâna pe pradă, devin idealişti, trasează cu rigla un spaţiu incert. Acum, să nu înţelegeţi că femeile nu procedează la fel. Nu! Şi ele trasează un spaţiu, îşi corup mundanul pentru a-l pune într-un pat al lui Procust, dar ele o fac din dorinţă de stabilitate şi fermitate, din nevoia de a învinge vulnerabilitatea. Se spune că adaptabilitatea este singura formă reală de putere. Femeile nu sunt puternice fizic, însă sunt abile, deţin frâiele, iar gorilele dau din mâini.

Facebook Comments