Voi remarca de la bun început curajul teoretic, complexitatea şi ingeniozitatea investigaţiilor filosofice întreprinse de către d-l Colang cu scopul de a determina natura barbariei, este-le ei, sau în alte cuvinte, tipul de existenţă care specifică modul de a fi barbar al omului în lume. Provocarea vine încă de la vechii greci care ne-au livrat, odată cu Platon, modul dihotomic de gândire specific culturii reflexive europene. Tema este perenă, în alte cuvinte, veche şi nouă în acelaşi timp.
Ce relevanţă are această temă pentru omul contemporan? Cum ar spune Foucault: „în ce anume constă actualitatea noastră? Care este câmpul actual de experienţe posibile? Aici nu mai e vorba de o analitică a adevărului, ci de ceea ce am putea numi o ontologie a prezentului, o ontologie a nouă înşine, şi mi se pare că opţiunea filosofică cu care ne confruntăm în clipa de faţă este tocmai aceasta: putem opta fie pentru o filozofie critică care va avea forma unei filosofii analitice a adevărului în general, fie pentru o gândire critică care va lua forma unei ontologii a nouă înşine, a unei ontologii a actualităţii…”
Opţiunea filosofică a d-lui Colang în tratarea barbariei urmează tipurile de abordări reflexive sugerate de către Foucault, astfel încât cercetarea domniei sale posedă un pregnant caracter interdisciplinar, aparţinând deopotrivă, ontologiei umanului, filosofiei morale şi criticii culturii, chiar antropologiei economice. Accentul metodologic, care mobilizează resursele de analiză şi descriere ale fenomenologiei şi hermeneuticii de extracţie continentală, este îndreptat către deconstrucţia întrebuinţării ideologice a gândirii, respectiv pe devoalarea mecanismelor sofistice şi retorice de producere a sensului prin intermediul cărora: „lumea contemporană tinde către civilizaţie în timp ce se afundă în barbarie”
Demn de remarcat este rigoarea cu care abordează d-l Colang această temă, chiar dacă modul de redactare al tezei este, în ordine stilistică, tipică pentru ceea ce numim de obicei eseu filosofic.
Rigoare abordării survine din faptul că nu tratează barbaria ca un termen separat, ci în binom cu civilizaţia, chiar în sensul în care civilizaţia poate fi un soi de barbarie rafinată.
Astfel, barbaria este gândită, în nenumărate contexte lingvistice, ca un concept corelativ conceptului de civilizaţie. Prin urmare, argumentează autorul, cuplul opozitiv barbarie-civilizaţie poate fi plasat în clasa termenilor corelativi de tipul bine-rău, frumos-urât, legal-ilegal, cauză-efect, esenţă-aparenţă etc; care se prezintă ca perechi de opoziţii şi care nu pot fi definiţi şi înţeleşi decât împreună. Modul în care se „comportă logic” această clasă de termeni generici, care au acelaşi nivel de abstracţie şi generalitate şi între care există raporturi logice corelative ( ei se definesc unii pe alţii, pot fi în relaţii de opoziţie, simetrie ori de complementaritate, inclusiv pot trece dialectic unul în celălalt), poate fi extins şi asupra dihotomiei „barbarie-civilizaţie. Cei doi termeni, întreţin raporturi logice corelative, astfel încât înţelesul unuia este fixat prin intermediul înţelesului celuilalt termen.
Ce este „barbaria” în această logică a termenilor corelativi? Privit separat, termenul „barbarie” este un concept general-colectiv, rezumativ (sintetic) şi, totodată, sincretic. Aceasta înseamnă că barbaria se aplică unui întreg format din elemente eterogene în care semnificativ este raportul logic de la întreg la parte, raportul partitiv. Ceea ce enunţăm ca proprietăţi despre întreg nu se aplică şi elementelor componente. De aceea este legitim că includem barbaria în rândul termenilor plurali, în sensul că el se referă la o pluralitate de obiecte şi de relaţii între acestea. În alte cuvinte, barbaria nu poate fi asimilată clasei de obiecte numite în logică, încă de la B. Russell “clasa ca unu”, cât mai degrabă ea poate fi gândită analogic cu “clasa ca pluralitate”. În consecinţă, „barbaria” nu poate fi concepută ca o totalitate organică de elemente comune, între care să existe relaţii de solidaritate logică ce ar permite reducerea lor la unitate. Ea poate fi văzută ca un nume al anumitor pluralităţi rezultate din acţiunile, nimic paradoxal, „civilizate” ale oamenilor.
Privit însă în corelaţie cu „civilizaţia”, „barbaria” (substantiv care desemnează o acţiune) indică faptul că se referă şi se aplică la un proces, la o realitate care este ceva dinamic, un sistem de acţiuni, ceva care se desfăşoară prin raportare la axa timpului. Or, cum se ştie, orice acţiune se împlineşte atunci când este atins scopul spre care ea tinde să-l împlinească. Rezultatul acestei dinamici este paradoxal, arată d-l George Colang, întrucât barbaria, ca totalitate de acţiuni, îşi primeşte înţelesurile de la corelativul ei, adică de la „civilizaţie”. „Mitul barbariei a fost inventat de civilizat cu scopul de a întreţine diferenţa, veşnica diferenţă”.
Prin urmare, în perimetrul trasat de această logică dialetheistă care face posibilă sinteza opuşilor, zicând ca Hegel, a trecerii unuia în celalalt, îşi plasează d-l George Colang întreaga cercetare istorică şi sistematică a modului în care barbaria îşi primeşte înţelesurile de la „civilizaţie”, iar „civilizaţia” se elaborează autoperceptiv, la nivel de imaginar individual ori colectiv, prin raportare la alteritatea sa negativă.
Aşa se explică de ce capitolele lucrării, în număr de trei, sunt interconectate şi orientate către o descriere fenomenologică a barbarului şi barbariei, plecând de la felul în care „omul civilizat” s-a perceput pe sine şi mediul său cultural, „civilizat”, prin crearea unei alterităţi negative. În acest caz, „barbarul”, creat de oglinda deformată a cadrelor morale negative în care este perceput Celălalt, a produs în ochii „civilizatului” un respect de sine atât de pregnant, încât modul său de a fi este identificat cu umanitatea însăşi. Acest joc de auto-percepţie şi de distribuire unilaterală a valorilor, în care infernul sunt ceilalţi, este surprins de autor gradat, în primul şi în al doilea capitol, urmând astfel, logica internă a istoriei omului care, pe măsură ce a înaintat în timp, iar civilizaţia s-a sofisticat şi rafinat „descoperim barbaria ca fiind civilizată” . Acest parcurs istoric şi sistematic, din primele două capitole, se împlineşte în cel de-al treilea capitol Chipurile barbariei care propune, în urma unei subtile descrieri fenomenologice, o tipologie a barbariei prezentă în chiar inima civilizaţiei noastre post-moderne.
Consider că una dintre cele mai importante contribuţii ştiinţifice ale cercetării de faţă constă în acela că, în raport de teoria tradiţională a termenilor primi, care încerca să relaţioneaze termenii corelativi prin apel la diverse proceduri logice abstracte şi anistorice – este cunoscut exemplul lui Mircea Florian care a apelat la determinaţiile logice dominat şi recesiv – d-l Colang contextualizează dezbaterile legate de binomul barbarie-civilizaţie la nivelul practicilor efective de viaţă. În alţi termeni, autorul nu propune doar o analiză conceptuală, pură, a binomului barbarie-civilizaţie, ci o plasează pe terenul „ethosului”, adică în lumea modului nostru de a fi şi de a locui împreună, cum ziceau romanii, în lumea moravurilor şi a habitudinilor firii noastre omeneşti. Astfel, relaţionările dintre barbarie şi civilizaţie nu sunt deducţii pur logice, cât mai degrabă fapte axiologice, încărcate cu semnificaţii corespunzătoare celor trei valori cardinale: Adevărul, Binele şi Frumosul. Simplu spus, diversele corelaţii pe care le stabilesc termenii opozitivi, barbarie-civilizaţie, sunt mediate de sistemele şi ierarhii de valori în centrul cărora stau valorile morale. Cadrul de analiză a acestor sisteme şi valori configurate istoric este, în mod firesc, lumea post-modernă de astăzi care trăieşte într-o confuzie valorică generată de procesele globalizării, a multiculturalismului şi a relativismului cultural-valoric pe fondul trecerii de la societatea de consum la societatea de hiperconsum. Din acest punct de vedere, titlul cercetării: Dimensiuni şi perspective etice asupra barbariei actuale este pe deplin onorat.
Simplificând lucrurile, în optica d-lui George Colang, barbaria îşi are izvorul în natura umană, în mod special în înclinaţia omului de a vedea lucrurile maniheic – „civilizatul este în esenţă bun, iar barbarul rău” şi în voinţa de putere care se exercită autotelic. Cu toate acestea, şi demonstraţia domniei sale este cuceritoare, lumea contemporană a hipermodernităţii – adică a alianţei dintre cultivarea exacerbată a ego-ului, cu strategiile de marketing (care transformă totul în marfă, inclusiv modurile tradiţionale de viaţă a omului) şi a ideologiei claselor de lux, cu politicile corporatiste şi a retoricii politicienilor care mimează, prin spectacole de televiziune, că lucrează în interes public etc. – a remodelat barbaria într-o asemenea manieră, încât ea este îmbrăcată continuu în haina civilizaţiei şi a bunăstării. „Civilizatul este cel care are puterea de cumpărare” . Consumul a devenit ideal de viaţă, iar eticul s-a metamorfozat în pecuniar.
Valorilor fundamentale pe care s-a ridicat istoric cultura şi umanismul european, curajul, dreptatea, înţelepciunea, cumpătarea, smerenia, mila, iertarea, pacea, bunătatea, stăpânirea de sine etc. în fond atributele morale ale umanităţii generice sunt pervertite şi înlocuite cu himerele legate de hedonism, de progresul tehnic şi economic. „Barbarul” actual şi-a pierdut conştiinţa critică şi reflexia independentă sub presiunea non-valorilor „civilizaţiei” şi doreşte, din răsputeri, să devină altcineva. „Barbarul a fost în mentalul colectiv, mereu, celălalt, acum civilizatul luptă cu ardoare să fie altul”. Nu pierderea valorilor morale este problema modului actual de viaţă, subliniază în mai multe locuri autorul, ci faptul că s-a pierdut conştiinţa acestei pierderi.
Analiza pe care o face d-l George Colang multiplelor forme de barbarie, barbaria economică, barbaria politică şi barbaria tehnică, cu multiplele lor subdiviziuni, constituie cea de-a doua importantă contribuţie ştiinţifică a cercetării de faţă. Mai precis, tipologia extrem de analitică a barbariei contemporane propusă de autor în această cercetare reconfirmă, printr-o radiografie a practicilor contemporane de viaţă, că proiectul moral iluminist, cel care făcea din om scop în sine, este abandonat. Mai precis, idealurile etice ale modernităţii au generat sub presiunea formelor de viaţă, create de modernitatea însăşi, relativismul şi nihilismul valoric actual.
În final, voi remarca încă o dată curajul intelectual al d-lui George Colang de a deschide o temă despre care fiecare om cu educaţie umanistă crede, în baza unor intuiţii comune, că ştie cu exactitate ce însemnă barbarie şi care este portretul robot al barbarului.
Totodată, trebuie reţinută adaptarea optimă a metodei la analiza unui subiect atât de alunecos şi confuz cum este cel al barbariei contemporane. Faptul că autorul nu a căzut în plasa istorismului şi a digresiunilor istorice, preferând o abordare a barbariei din unghiul actualelor practici de viaţă este, fără îndoială, o altă izbândă a cercetării de faţă.
În altă ordine, lucrarea poate fi văzută deopotrivă ca o critică a societăţii de consum şi hiperconsum, diferită de diversele abordări neomarxiste, fiind realizată de pe o platformă reflexivă, fenomenologică şi hermeneutică. Expresiile metaforice „alteritate exagerată”, „etică pecuniară”, „supraomul de masă”, „utopia depăşirii de sine”, „barbarie rafinată” etc. deţin în lucrare funcţii de concepte operaţionale apte să descrie ipostazele „barbare” ale omului contemporan.
Astfel, prezenta cercetare ilustrează că reflecţia filosofică profesionalizată se poate exprima nu doar în jargon (considerat de către d-l George Colang, o formă de barbarie lingvistică), ci şi într-un stil eseistic în care metafora şi oximoronul pot exprima, într-un mod percutant emoţional, noţiunii şi înlănţuiri de concepte abstracte.
Consider, cum am afirmat de mai multe ori, în cuprinsul acestui studiu, că ne aflăm în faţa unei importante izbânzi interpretative, menite să contureze traseul lumii actuale, atât filosofic, cât şi concret.
Prof. univ. dr. Constantin Aslam
Directorul Departamentului de Teorie Educaţie Cercetare
Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti
Difuzare parţială în librării – Dimensiuni şi perspective etice asupra barbariei actuale
Humanitas Galati
Humanitas Piatra Neamţ
Humanitas Cluj-Napoca
Humanitas Timisoara
Humanitas Cismigiu
Humanitas Magheru
Humanitas Kretzulescu
LIBRARIA SUPERCOOP TARGU NEAMT
LIBRARIA CARTEA ROMANEASCA IASI
LIBRARIA MIHAI EMINESCU BUCURESTI
PIATA DE CARTE BUCURESTI
LIBRARIILE RALU BRASOV
LIBRARIA SOPHIA BUCURESTI
LIBRIS EMINESCU TARGU MURES
LIBRARIA CORINA Arad
LIBRARIA MIHAI EMINESCU PITESTI
LIBRARIA DORIAN GRAY Constanta
LIBRARIILE SEDCOM MOLDOVA – Iasi
LIBRARIE ST. O. IOSIF Brasov