Poate că am făcut victime în deranjul meu prin viață, dar știu că așa cum am fost…nu am fost niciodată inert, am iubit și am fost iubit. Ce este mai important? Să te minți că trăiești sau să trăiești? Cel mai ușor e să te minți, normal! E varianta comodă. Nu poți să trăiești viața dacă inima nu îți bate niciodată în piept, dacă nu tresari când te atinge persoana iubită. Este comod totul, să ne mințim, să culegem povești și să le punem într-o traistă a delăsării. Dar, dragii mei, nimeni nu ne dă minciunile înapoi, pentru că ni le vindem noi. Dacă ne-ar da minciunile înapoi, atunci poate că am alege să nu ne mai mințim. Cum alegem minciuna, dispare și șansa de a fi în acord cu trăirea fundamentală.
Viața este simplă, noi o complicăm, trebuie doar să oferim necondiționat iubire și atît. Nu avem nevoie de altceva. Sigur, par idealuri obosite, dar nu cred că avem altceva mai de preț decât viața. Iar viața nu înseamnă minciună, poveste, cum ar fi spus Freud, nu avem nevoie de povești ca să o suportăm, avem nevoie să fim sinceri și atunci poveștile vor fi autentice, nu vor veni împotriva noastră.