Este normal, chiar dacă ne luăm după diverse studii, ca salariatul să simtă că este liber, nu este constrâns. În timp ce la noi se dezbină societatea, în Suedia se iau decizii înţelepte. De ce nu cred că aşa ceva este posibil încă în România? În primul rând, depinde de investitori, iar sclavagismul este în continuare destul de profitabil. Când nu a fost? De fapt, cu asta atragem „investitorii” în România, cu prostituţie şi sclavie. Dacă drumuri nu avem, deci la infrastuctură stăm cât se poate de gregar, atunci cu ce altceva să-i atragem pe investitori? Salarii mizerabile, prostituţie! E suficient să te uiţi în Centrul Vechi din Bucureşti, ori să-i întrebi pe „turiştii” din cluburile cu pretenţie din capitală.
Un alt motiv pentru care nu s-ar aplica şi în România gândirea suedeză ar ţine, ca să spun aşa, de oracolul Mioritic. Adică, românii iubesc să fie linguşiţi, aproape dublu faţă de ce ar presupune natura umană în toată complexitatea ei! Şefii, în România, nu plătesc pentru servicii, ori pentru competenţă, nici vorbă, ci o fac pentru sentimentul de apartenenţă la linguşirea generală. Cu cât eşti mai docil, cu atât ai mai multe şanse de reuşită. Cu eşti mai greu de cap, cu atât ai mai multe şanse de a ajunge într-un punct cheie. De fapt, dacă ne uităm la societatea actuală în ansamblul ei, cu cât eşti mai înclinat să iei mită, ai şanse să ocupi un loc de frunte! Pentru mai multe detalii, consultaţi site-ul DNA-ului. Deci, de unde raţiune economică, succes, profit, dacă totul este doar butaforie?