Să mai spun că toţi bărbaţii sunt la fel? Nu mai spun, nu vreau să fiu răutăcios, chiar dacă sunt! Ei bine, există anumite tipuri de tipe pe care le întâlneşti în viaţa asta mirifică pe care o avem, iar eu o să schiţez câteva dintre ele.
„Rătutita” este o specie interesantă, nu ştie pe ce lume e, pe cine iubeşte, dacă iubeşte, este îndrăgostită excesiv de ea, dar mai ales de naturaleţe, de joacă, este ca o leoaică avidă de joacă. Organizarea îi lipseşte cu desăvârşire şi tot ce zboară se mănâncă, are ceva dintr-o idealistă şi narcisistă – pentru că îşi dă seama că „idealiştii mor primii” şi caută să se cufunde în mundan, dar cu scopul – paradoxal – de a ajunge la ideal! De aici derivă toată pulsaţia şi nebunia de a se învârti pe loc.
„Însingurata” este cea care duce idealul la o formă exagerată, se închide în lumea pisicilor, a cărţilor, a universului capac, unde totul este opus deschiderii, unde mai pui că există şi un soi ce scepticism şi s-a dus dracul totul. Iubirea de sine aici se manifestă într-o oglindă ce nu tinde să iasă dintre patru pereţi. E jucăuşă, dispusă să ofere enorm, să sară din medie, dar mereu există ceva ce o ţine să dea înapoi.
„Copila” este un soi de rătutită plus narcisistă. Totuşi, spre deosebire de rătutită, copila are reguli, nu trece în spaţiul devenirii totale, a haosului, ci mai degrabă îl mimează şi de aia e şi penibilă – pentru că nu vine natural aşa cum este la „rătutită”. Copila excelează pe logica firului Lolitei, unde perversiunea se închină la cote barbare. Freud ar fi aici pe tărâmul lui; pentru că joaca asta de-a moşul şi copila este specifică explicaţiei că femeia caută prototipul tatălui. Ei bine, copila – pe filonul cultural de tip Lolita – caută bărbatul să o domine, să încerce să o domine şi dincolo de pat, iar miza este, evident, să inverseze rolurile şi să fie ea în rolul celui care domină.
„Narcisista” este preocupată excesiv cu oglinda şi iubirea de sine. Incapabilă să iubească, cade în capcana perfecţiunii de sine. Mereu mulţumită, dar în sine nemulţumită, este genul de femeie care se uită la femeia de lângă bărbat şi face alegeri în funcţie de asta, pentru că miza este mereu concurenţa, nu iubirea în sine. Dacă proiectul este „iubirea de sine”, normal că dorinţa nu este „iubirea în sine”. Şi atunci este capabilă să facă cele mai negre scenarii, să le pună în aplicare şi să tindă spre ele doar pentru a se îmbăta cu ego-ul acerb pe care-l are. Genul de femeie care o să pară că iubeşte perfect, dar niciodată nu o să o facă!
„Idealista” este critică, este gura care nu mai tace, este femeia care face apologia educaţiei. Stoarce, scoate din minţi, iar pentru băieţei este un bun prilej de a face din ei bărbaţi. Idealista nu este machiavelică, aşa cum e narcisista, ci mai degrabă mefistolică la nivel de exprimare, însă atât! Mai departe nu trece, este incapabilă să facă pasul spre factual, pentru că e idealistă, deci platonică! Ea plantează seminţe, dar nu le culege! Şi din păcate, se găsesc mereu altele care adună roadele!
„Sensibila” este înţelegătoare, este blajină şi iubitoare, este opusă narcisistei, pentru că oferă necondiţionat. Nu cere şi se mulţumeşte cu puţin. Asta nu înseamnă că nu merită, nici vorbă, însă miza este mai mult altruistă, nu egotică, deci scenariul este, într-un fel, în spaţiul unei înţelepciuni. De regulă, ce-i este străin bărbatului! De aia sperie, pentru că bărbaţii, aşa cum sunt şi femeile, caută haos să-l controleze, e natura umană….până la urmă. Iar „sensibila” devine docilă prin înţelepciunea ei.
„Mama” este genul de MILF care scoate untul din tine şi vrea ce e mai bun din tine. Nu se mulţumeşte cu jumătăţi de măsură şi spre deosebire de rătutită….ştie al dracului de bine ce vrea. Nu mai este idealistă, pentru că poate să fie orice, dansează dintr-o parte în alta, ci pragmatică, mai ales cu inima, nu mai are pretenţii neapărat, pentru că ştie unde să se ducă. Însă iubirea pentru ea este un soi de revanşă existenţială….şi poate că de aia pierde, se pierde în detalii, încercând să fie mereu cât mai aproape de perfecţiune. În „MILFĂ” găseşti proiecţiile tuturor tipurile, ea poate fi foarte uşor orice, de aceea într-un sens logic poţi spune că vorbeşti de „entropie”, de nebun, dacă ar fi să ne raportăm la şah, de acel ceva care există prin situare opozitivă, dar care oricând poate fi orice.
„Lipicioasa” este făcută să-şi piardă personalitatea. E suficient să te uiţi la omul de lângă şi vei avea automat un set de cuvinte pe care le-a împrumutat inconştient. Empatică, mult prea empatică, trece mereu în spaţiul bărbatului şi încearcă să-i ghicească rolul tocmai ca să se muleze pe el. În fond, scopul ei acesta este – să nu aibă pic de personalitate şi să se contopească subit cu celălalt.
„Romantica” este un soi de rătutită idealistă care poate fi machiavelică pentru cei din jurul ei. De ce? Pentru că iubirea este un etalon în sine, iar ea iubeşte iubirea mai mult decât persoana de lângă ea. Spre deosebire de idealistă, acţionează, dansează foarte uşor şi oscilează între copilă şi narcisistă. Este capabilă să facă gesturi de mare mărinimie, să fie lipicioasă, vulgară, extravagantă, mamă, dar mai ales să piardă. Romantica poate foarte uşor să cadă în spaţiul însingurării, deci să devină „Însingurată” – pentru că scenariul provocat de ea îi slăbeşte inima, o bate în cuie, iar „romantica” nu are pulsiunea machiavelică a „narcisistei” de a se apăra, pentru că se oferă!
„Leoaica” tânără iubirea – ar spune poetul, nu? Este dionisiacă, te îmbeţi cu ea, ştie şi nu ştie ce vrea, dar ştie. Luptă pentru tine, poate prea mult, dar numai după ce ştie că te are. Nu face neapărat gesturi teatrale, pentru că îşi mişcă fundul doar când ştie că există un pericol real să-şi piardă leul, doar atunci, în rest e miere. Are inimă şi poate fi orice….şi mai ales nu cade în capcana pragmatismului.
„Profesionalizata” este un soi de narcisistă plus un gram de leoaică. Accentul e simplu, muncă în gol şi-n van, lipsită de sens. Este robotică, de la slava veche „robota”, genul care îşi ascunde cu ardoare inima. Este opusul „romanticei” şi face din viaţă un prilej de desfătare administrativ-fiscală. Dacă vrei o soţie secretară, este perfectă pentru job, pentru că iubirea la genul acesta de femeie este o afacere în sine. Cât pune maimuţoiul, care e partea, avantajele, costurile – totul trecut printr-un bilanţ avocăţesc.
„Escorta” este cea mai interesantă. Are ceva din MILF, în sensul că are pretenţia de a avea experienţă, chiar dacă nu o are! Este profesionalizată în a mima orgasmul, iar în timpul vieţii nu poate ajunge la el. De ce? Pentru că nu este niciodată acolo. În timpul actului sexual mereu se gândeşte la finalizarea lui, la cum să-l satisfacă mai uşor pe maimuţoi ca să ajungă în MALL să-şi cumpere o nouă geantă. Sexul aici este o armă acerbă, seducţia este totul. Este iscusită, are farmec, are tot ce vrei, dar este o mască. Practic este copia fidelă a „romanticei” la nivel de promovare şi de Marketing. În esenţă, este narcisistă, dar cu un soi de altruism, o interesează să ejaculeze cum trebuie maimuţoiul, se asigură chiar! Dar asta nu înseamnă că e bună la pat! Este butaforie tot ce ţine de ea. Şi nu e vorba de „escortă” în sens tare, ci de acel tip de femeie care se mută în club de la o masă la alta tocmai cu scopul de a pune mâna pe victima ei. Banii nu sunt oferiţi pe faţă, ci pe mereu pe spate!
„Ciudata” este mai mult un joker, un „trickster”, dacă ştiţi mitul! Jonglează ca rătutita, dar nu dispare din peisaj pentru că e rătutită, ci pentru că ţine la imaginea ei de ciudată, nu vrea practic să dea greş, deci îşi duce rolul până la capăt! Este însingurată şi poate tristă, dar nu o arată niciodată, nu se vede, mereu are zâmbetul pregătit, îl scoate din joben la momentul potrivit. Este o persoană care ar trebui evitată, poate cine ştie, îşi revine.
„Feminista” este o „hipsteriţă” cu aere de tipul Rousseau, nu Hobbes! Axioma de la care porneşte? „Bărbaţii sunt porci.” De cele mai multe ori sfârşeşte în spaţiul „idealistei”, pentru că latră, dar nu muşcă! Este acidă, ca o tornadă, iar bărbatul este duşmanul, vinovatul pentru toate relele din lume. Actul de cultură pentru ea este „sexisto-misogin”. Orice, dar orice, dacă este trecut prin filtrul ei este pus în aceşti termeni.
Şi ar mai fi nişte tipuri, dar m-am plictisit, cum spunea Alexandru Dragomir când scria ceva. Asta nu înseamnă că lucrurile stau aşa, aici avem schiţate nişte portrete de dragul amuzamentului, sigur că femeia este mai mult decât un şir de măşti, e clar! Dar totodată există şi nişte „etichete” pe care ni le asumăm, fie că vrem, fie că nu vrem.