Toată lumea o să spună…da! Însă, când vorbim de cuplu, lucrurile se schimbă. Bărbaţii sunt vânători, pocnesc a sexualitate, e şi firesc, având în vedere cât testosteron clocoteşte în ei, deci primatele sunt ahtiate după sex, în general! În particular? Ei bine, aici se schimbă lucrurile! Femeile sunt ahtiate după sex, iar bărbaţii cad în stand-bye! Paradoxal!?
Cum spuneam, tocmai pentru că sunt ahtiaţi în general, după ce au ajuns la pradă în particular, nu mai sunt fermecaţi, nucleul lor psihosomatic îi obligă să treacă mai departe. Femeile iubesc în schimb stabilitatea şi cu cât încep să aibă încredere cu atât devin mai lascive într-ale sexualităţii. Însă, niciodată o femeie, la nivel discursiv, nu o să spună explicit că vrea să facă sex, ci o să folosească un eufemism, ori o formulare de genul prin care îşi justifică faptul că l-a părăsit pe maimuţoi: „Nu-mi acordă atenţie aşa cum o făcea”. Adică, în limba dezbrăcării, nu mai este interesat de mine, deci nu se mai culcă aşa des cu mine, ba chiar nu o mai face deloc cu mine.
Suntem obişnuiţi în piaţă să asociem foamea de sex cu masculinul şi să facem din femei nişte zeiţe ale pudorii. Fals! Lucrurile nu stau deloc aşa. Suntem, dacă ar fi să ne gândim la Freud, o adunătură de frustraţi sexuali. Iar această „boală” se manifestă prin vanitate exagerată, consum excesiv, dans excesiv, în principiu exces prin care eliminăm frustrările libidinale. Până şi războaiele pornesc de aici, dacă ar fi să ne luăm după George Carlin, mai ales că bombele au toate forme de…înţelegeţi voi! Deci, sunt bărbaţii primate ahtiate după sex? Sunt! Dar la fel de mult sunt şi femeile! Numai că ele pun mereu problema eufemistic!