George Colang

Arată-mi că numai de tine am nevoie, fă-mă să înţeleg că nu înţeleg, că inima este mai mult decât o glumă bună. În fond, nici nu am curaj să recunosc, dar accidentul este frumos, am dat peste tine, peste noi.

Iubeşte-mă tu! Nu o să pierzi nimic, nici nu o să câştigi, dar o să cutezi cu fiinţa, prin mine, nu cu ghiontul minciunii. În fond, noi ne putem lega oricând, dar eu nu am curaj să recunosc!

Hrăneşte-mă tu, cu tine! Nu am nevoie de altceva, poate tot de tine. În fond, sunt mult prea uituc să mă pot gândi la altcineva, inima ta bate mult prea tare să mai pot asculta bătăile trecutului meu.

Iubeşte-mă tu! Nu cere să o fac eu, nu ai de ce…