Dacă s-ar putea să facem orice, dar orice, tot nu am căuta mijloacele reale de a înfrânge egoismul morbid din noi. Şi asta pentru că diferenţa face toţi bani. Cum să te mai făleşti dacă toţi pot să se fălească? Şi atunci găsim tot felul de pretexte de a ajuta balenele, melcii, ţânţarii, de a ne scărpina în cap, după ureche, dar niciodată spre ceea ce este fundamental în sine, umanitatea.
Omul este duşman în fond, nu? De ce să încercăm să adâncim şi mai mult alteritatea ce ne paşte? De ce să nu arătăm că putem duce mai mult decât putem face? De ce să nu trunchiem nucleul fundamental al vieţii cu tot ce este mai facil? În esenţă, să te prefaci că dai din coate poate fi mult mai rentabil decât a da propriu-zis din coate. Şi uite aşa, falsificăm existenţa şi-l luăm la mişto pe Kant.