1 tastatura_r

De ce bărbaţii au întotdeauna dreptate? Sigur că nu au, dar au! Într-un final, tot ajung să aibă. Iar răspunsul? E unul simplu. Lumea este a bărbaţilor. Da, încă este a bărbaţilor. Chiar şi acolo unde nu te gândeşti că ar putea să fie, este. Nu ştiu câte femei au luptat cu sistemul, dar ştiu că încercările feminismului nu şi-au atins scopul. Sigur că egalitatea, în esenţă, este o prostie. Şi nu pentru că bărbaţii nu vor să fie pe picior de egalitate cu femeile, ci pentru că problema este pusă prost din faşă. Esenţa discursului nu trebuie să se închege în jurul egalitarismului. În primul rând, oamenii nu au parte de tratament egal, diferenţele între clase fiind un exemplu banal. Discursul trebuie să fie cernut în jurul complinirilor, a felului în care femeia îl poate completa pe bărbat, şi invers. Cam asta e miza.

Cu toate astea însă, după ce dăm la o parte toate straturile, nuanţele, tot la o atitudine reptiliană ajungem. Şi anume, forţa. Bărbatul are forţa, iar sistemul în ansamblul său, cu reguli şi norme de conduită, cred că a fost inventat tocmai pentru a da o şansă femeilor. Sper, cred, deşi nu sunt convins de asta. Cert este că ele au beneficiat în primul rând  de sistem şi încă o mai fac. Pe de altă parte, ce nu fac este tocmai apel la feminitate. În încercarea de a sparge pompa somatică a bărbatului, femeia devine ea însăşi bărbat. Ajunge să-l întreacă în barbarie, să spargă seminţe cu efervescenţa amicului de pe stadion. Nu mai există nimic pe  lumea asta care să nu fie acaparat de femeie. Şi este chiar o mândrie, însă în esenţă este doar o consolare. Avem femei soldaţi, luptători, poliţişti, tâmplari, etc. Avem de toate, mai puţin partea importantă, feminitatea. Să nu se înţeleagă că femeile nu ar trebui să lupte pentru ceea ce îşi doresc. Ar fi o chestiune tendenţioasă să fiu interpretat aşa. Dacă vrea să fie luptător, ori jandarm, să fie!

Dacă vrei în schimb, ca femeie, să domini bărbatul, nu o poţi face cu pumnul, trebuie să o faci cu ceea ce-ţi este propriu, la îndemână. Şi dacă reuşeşti să înţelegi asta, atunci poate că nu mai ajungi să devii sclava ideii de voinţă de putere, de la Nietzsche citire. Este suficient să ai ambiţia de a înţelege propria ta feminitate, de a fi sigură pe nesiguranţa ta, iar apoi totul se poate croi în jurul tău. Să domini un bărbat nu înseamnă să râgâi cot la cot cu el. Înseamnă să treci dincolo de iscoade banale, să înţelegi că ai de dus o cruce, aceea a feminităţii, iar asta te face să treci dincolo de orice vulnerabilitate fizică. A fi femeie înseamnă a fi femeie. Chiar dacă nu ştim ce presupune asta. Şi bine că nu ştim, e suficient să intuim! Pentru că diferenţa majoră între femeie şi bărbat este semnalată de intuiţie. Focul intuiţiei trece dincolo de ispita pumnului. Să nu uiţi asta!

Poza de aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *