Şi nici măcar atunci! Ştiţi cum suntem noi? Suficient de creduli în idealuri măreţe, suficient de găunoşi pentru a ne dori suferinţa pe chipul celorlalţi. Asta e „trestia” lui Pascal, după cum bate vântul, aşa e omul. Mă gândeam la Heidegger şi la modul de conştientizare a „ustensilităţii” produsului. Spune el, Dasein-ul vede cu adevărat...