Ţin minte, prima oară când am auzit de materia Etică a fost în primul an de Facultate, când, obişnuit cu mediul din liceu, am spus că este o glumă bună. Ei bine, de la o glumă bună am ajuns să fac şi un doctorat în sfera moralei. Dar ce s-a întâmplat? Timpul, altceva nu pot spune că s-a întâmplat! Dar aici e vorba de mine!
Îmi dau seama că, pentru omul de rând, etica este tot o glumă bună. E o chestiune aşa care ţine mai mult de educaţia de acasă, de religie, de orice altceva decât de etică. Nu că ar exista o definiţie clară, dar totuşi există nişte specialişti în lumea asta care pot emite câteva idei, fără să fie infestate de microbul dresajului.
Acum câţiva ani, la o emisiune, o cucoană îi ţinea morală unui politician care beneficia de cazare în Bucureşti, deşi avea locuinţă în Ilfov. Dialogul era în felul următor: „Domne, vi se pare normal? La care el, evident iritat, Doamnă, este legal?” Şi atunci mi-am dat seama că omul din societatea arhaică numită România încurcă lucrurile. Atâta timp cât există lege, crede maimuţoiul, există şi morală! Ei bine, uite că nu este aşa!
Înainte de a reglementa lucrurile, trebuie întâmpinate, înţelese, iar asta ţine de oracolul fundamental al valorilor morale, nu de norme juridice, de legi şi mai ales pedepse. Şi atunci – ce face statul? – dacă nu există morală şi avem doar norme juridice!? Un lucru esenţial, măreşte salariile celor din justiţie, iar celor din educaţie le aruncă nişte oase. De unde vine logica asta? Din faptul că nu există morală! Şi atunci totul poate fi dresat la nivel juridic. În loc să luăm copilul, să-l educăm în spiritul valorilor morale, noi îl lăsăm aruncat în piaţă, după care îl băgăm la pârnaie. În acest sens, judecătorul preia rolul profesorului şi mai că are puţin şi face şi fizică cuantică în sala de judecată. La fel şi jandarmul care bagă cultura în dubă! Ori miliţianul de la colţ de stradă.
Pe lângă faptul că statul este coercitiv, politicienii au nevoie şi de masă manipulabilă. Ce rezultă? Scoaterea tuturor disciplinelor care ajută gândirea, filosofia aproape că nu se mai face în şcoli. Înlocuirea vine evident cu doctrine religioase şi materii care mai mult îndepărtează copilul de şcoală decât să-l apropie. Rezultatul? Societatea actuală!
De ce este nevoie de etică în şcoli? Pentru că trebuie să învăţăm că a face bine nu ţine de toiagul divin. Trebuie să învăţăm să ne respectăm pentru că valorile morale sunt în sine, ţin de fundamentarea umană, nu de interese de partid sau culte dubioase. În plus, trebuie să învăţăm să gândim corect, să ne formăm ca agenţi morali, nu ca votanţi „morali”. Etica este esenţială pentru că orice contract are la bază „încrederea”. Creditarea, dincolo de logica bancară, credo (credinţă) pleacă de la premisa că eşti de bună-credinţă. Şi nu numai! În orice moment, în orice instanţă, există un spaţiu moral, altfel nu ar mai exista prietenia, nu am mai ajuta deloc, ci ne-am călca în picioare. Ceea ce şi facem, într-un fel, dar asta pentru că suntem dresaţi să ne mâncăm între noi, vorbim de piaţă de desfacere, nu de agora, vorbim de clienţi, nu de oameni, vorbim de consum, nu de doleanţe. Şi tot aşa! Ei bine, toate astea se învaţă în timp, mie mi-au luat opt ani de zile, nu vin aşa bătând din palme, în sala de judecată, în închisoare, când oricum e prea târziu!