La cât de fericiţi suntem, cum spunea un prieten, poate că ne-ar lipsi o zi internaţională a angoasei. Cine ştie, refulările freudiene ar ieşi la suprafaţă şi am transforma lumea într-o beţie dionisiacă. Ne-am tortura fără să dăm buzna prin Mall-uri, ori să rânjim anost pe reţelele de socializare. Dezastrele reale se află în noi, pentru că avem tendinţa să credem prea mult în alegerile pe care le avem. Şi ce fel de alegeri avem? Unele fundamentale, aş spune. Cola sau Pepsi! Sare sau piper! KFC sau Mc! Astea sunt opţiunile noastre. Şi din cauza lor ajungem să călcăm în picioare oameni nevinovaţi, să-i punem la punct, să le arată că banul este tot ce contează. Aşa e, banul contează, dar nu înseamnă că cel care are bani este şi îndreptăţit să fie vector moral. Căci, din păcate, cel care dă cu banii are şi impresia că deţine arealul axiologic al valorilor fundamentale. Să fim serioşi!