Nu sunt genul mămos, nu am fost niciodată, să nu mai spun că nu-i suport pe mămoşi! Consider că legătura dintre un fiu şi o mamă transcende undele radio, aşa că nici-un telefon din lume nu poate să suplinească legătura genuină dintre o mamă şi un fiu. Poate că de aia nu vorbesc aşa de des cu tine… mamă, asta nu înseamnă că nu eşti prezentă mereu lângă mine.
Mama mea este o fiinţă a detaliului. Pentru ea nu sunt importante averile, goana după bani, capitalismul avid care ne face să alergăm în dreapta şi-n stânga, bătălia pentru reuşită, nimic, pentru ea este important să ai şosete în picioare şi să fi mâncat ceva. Lucruri superficiale, aş spune, care nu contează deloc în planul existenţei, însă în „lumea detaliilor” pot fi totul.
Mama nu şi-a exprimat niciodată în cuvinte iubirea faţă de mine; pentru că nu a simţit să verbalizeze evidenţa. Nici eu nu am ţinut să o facă, pentru că am ştiut mereu că este prezentă, chiar este, mereu dincolo de cuvinte. De aia, chiar dacă o să treacă timpul peste noi, ştiu că o să existe mereu o legătură, care acum este a detaliului, o legătură nescrisă, nepusă în cuvinte, un prezent care o să ştiu că este al nostru….mamă. Oricare ar fi acela…