Nu pot să-i înţeleg pe moşnegii ăştia care umblă cu puştoaice. Ce ar putea ei să discute? Sigur, acum şi eu întrec limita, doar nu sunt cu ele pentru discuţii! Dar după ce prestează, dar şi aici e o discuţie, ce ar putea să vadă la ele? Tinereţea? Decât să mă bată la cap o puştoaică, mai bine mă împuşc. Şi nici nu ar avea cu ce să te surprindă, doar mofturi şi răţoieli din alea stupide gen copil retardat…cum spune amicul George Carlin.
Sigur că penibile sunt şi alea care se maimuţăresc ca la 18 ani şi ele au 30 de ani. Da, ştiu, noi căutăm feminitate, dar asta nu înseamnă pedofilie. Cum, pe logica inversă, se naşte o altă specie, cum îmi spunea una, cică – eu sunt femeia bărbat. Păi, ai mai putea să te culci cu o femeie bărbat? Nu cred! În plus, ştim cu toţii că femeile sunt puternice, dar dacă mai şi fac uz de asta, e clar că e fix pe dos. O femeie puternică se maimuţăreşte când trebuie şi e serioasă când trebuie. Asta o separă de diletante care tot timpul se smiorcăie şi de femei-bărbaţi care sperie!
Idealul ţine de complinire. Să reuşeşti să îmbini idilicul jocului cu dansul seriozităţii. Şi ca totul să fie perfect, mai adăugăm un ingredient, sincronicitatea, adică să înţelegi din priviri, să simţi când este momentul potrivit să fii într-un anume fel. În rest, cum spunea Alexandru Dragomir când se sătura să mai scrie, plictis!