Nu ştiu de ce fug toţi de singurătate, la mine e fix pe dos, cu cât sunt asaltat mai mult de oameni, cu atât îmi doresc să fiu mai singur. În fond, nu suntem mereu singuri? Şi să te arunci aşa aiurea în spaţiul cuiva, doar ca să-ţi potoleşti frica de singurătate, nu e cumva necinstit, faţă de el, faţă de tine? Pe cine păcăleşti de fapt, nu pe tine în primul rând?
Eu mi-am închis sufletul cu lacăt, aşa, cel puţin, ştiu că nu o să mai intre nimeni. Şi nici nu-mi mai propun să las pe cineva de acum încolo, e mult mai uşor aşa, fără bătăi de cap, fără zbucium, ce atâta deranj, pentru ce? Pentru o iluzie? În esenţă, iubirea nu este pentru orişicine. Mulţi nu sunt pregătiţi, vor doar să domine, să se joace. Şi atunci, cum spunea Eagle-Eye Cherry, am obosit să mă îndrăgostesc.
În plus, iubirea, oricât de mult ţi-ai dori să ajungi la ea, dacă nu e înscrisă în pieptul tău, nu o să ajungi niciodată la ea. Mai ales că, să nu uităm, nu ajungi aşa uşor la ea. Să te ataşezi e uşor, să te minţi…la fel. De asta au parte cam toţi…într-o viaţă. În schimb, pentru iubire…e mult de tras. Şi dacă toţi avem parte de un simulacru, atunci de ce să ne batem capul cu relaţii? De ce să ne închidem în mitul unei minciuni?
Să nu se înţeleagă că fac apologia singurătăţii. Nu asta e ideea, ci faptul că iubirea este rară, nu o întâlneşte oricine, iar şansele să ajungi la ea nu sunt dacă te arunci într-o pseudo-relaţie, din frică de singurătate, din iubire de ideal, din vanitate. Nu, iubirea vine doar dacă vine…şi atunci nu e nici o dramă dacă nu te grăbeşti cu nimic.
EAGLE EYE CHERRY. FALLING IN LOVE AGAIN from OLIVIER DAHAN on Vimeo.