Pentru că femeile aleg să se vândă, să se dea aşa uşor, să aibă impresia că totul li se cuvine? Nu sunt bărbaţii de vină pentru că au ales varianta cea mai uşoară, a pecuniarului? De ce se machiază excesiv femeile? De ce sunt transformate în obiecte? De ce sunt accesorii la braţul bărbaţilor? Nu pentru că sunt „trofee” de agăţat în cuier?
Oare nu sunt bărbaţii de vină pentru că femeile nu mai ştiu să facă dragoste, să se deschidă cu adevărat? Femeile văd în actul sexual o formă de tranzacţionare, de costuri şi beneficii, în termeni economici – „dai, dau şi eu.” Şi atunci cum să mai vorbeşti de dragoste dacă actul este doar la raft? Dacă plăteşti ca să ai, sub diverse forme? Pentru detalii, vezi Veblen, Teoria clasei de lux, e suficient pentru a observa cum inima se agaţă în mercantil.
Oare nu sunt bărbaţii de vină pentru că acceptă futilul, violul, crima, pentru a pune mâna pe femei? Dacă femeile nu ar fi doar produse, atunci bărbatul şi-ar mai permite să le molesteze, să le calce în picioare? Ce rezultă de aici? Că tot ce înseamnă inimă este contabilitate, chiar mai mult, abator. Şi nu mă refer la industria prostituţiei, ci la mentalitatea de turmă care face din produs un excedent al fericirii. Căci totul este bombastic în postmodernism!
Oare nu sunt bărbaţii de vină pentru că femeile se urăsc între ele? Pentru că uneltesc scenarii mefistolice cu scopul de a corupe în draci! Nu ştiu cum să spun, dar este aşa de evident – femeia care crede cu toată tăria că deţine bărbatul este legată în lanţuri. Şi asta pentru că percepţia este totul pentru femei, machiajul, proiecţia, nu miza, nu concretul. De aia bărbaţii în vârstă au femei tinere; pentru că îşi permit. Mai rar însă să vezi că femeile deţin bărbaţi tineri. E vorba de istorie, de mit, de luptă oarbă prin care ideologiile mai mult au înfrânt femeia, decât să o ajute!
Oare femeile să nu aibă şi ele o vină? Pentru că ajung să venereze bărbatul care pare potent financiar, galant, dar dispreţuitor prin natură. Oare să conteze mai mult trandafirul cumpărat de la colţ de stradă, în trei secunde, decât cel din grădină? Ori sms-ul trimis în grabă, din patul rivalei? Oare femeile nu au nici o vină pentru că acceptă să fie umilite, bătute, sechestrate? Ele chiar să nu aibă vreun soi de vină?